Bună! Numele meu este Adriana Bucurescu, am 18 ani și sunt elevă în clasa a 12-a. Povestea mea se învârte în jurul filmelor, cărților și, bineînțeles, a școlii.

Marea mea pasiune, dacă pot să-i spun așa, este să ajut. Să ascult. Să ofer șansa de a fi ascultat.

Fiecare are ceva de spus, însă nu toți au curajul să vorbească. Mulți simt că pur și simplu nu ar fi ascultați, așa că tac. Deși liniștea vorbește, ideile se transmit mult mai ușor prin cuvinte. 

Tot așa, din dorința de a fi auzită și de a oferi microfoane vocilor mai firave, m-am decis să fac ceva în acest sens – ceva cu impact mai mare. Ce poate fi mai eficient și de actualitate decât proiectele educaționale ce promovează dezvoltarea personală?

Din moment ce deja participasem în 4 ediții de GROW, m-am gândit că vara aceasta aș putea face mai mult și să ofer puțin din ceea ce am primit. Am decis să aplic pentru a fi ambasador al proiectului. Prima lecție învățată? Procesul de a reface (din nou și din nou și din nou) filmulețul de aproximativ 2 minute pentru aplicație și a sfârși prin a trimite una din încercări a fost un adevărat test de motivație și voință.

Faptul că am fost aleasă să devin ambasador GROW m-a adus într-o adevărată echipă – plină de energie, determinată, pasionată. Practic, așa a început colaborarea cu Școala de Valori, extinzându-se și pe durata altor proiecte, în urma cărora am învățat că dacă faci ceva cu pasiune, satisfacția nu vine doar din rezultatul final, ci din întregul drum (accidentat) pe care l-ai parcurs cot la cot cu oameni care au același scop.

Experiența printre membrii Școala de Valori a fost ceva neașteptat.

Nu știam la ce să mă aștept în legătură cu proiectul, nici cu ce se mănâncă îndrăzneala de a încerca să aduci o schimbare. Știam doar că va fi ceva nou. Ceva ce necesită timp și dedicare. Ceva ce mă va scoate din acea prea iubită zonă de confort. Ce pot să spun acum, după o vară întreagă de lucrat printre/cu/pentru oameni? Merită.

Dacă fiecare ar face câte ceva pentru noi – și nu doar pentru eu -, poate ar fi mai puține probleme. Și chiar dacă problemele ar rămâne aceleași, poate am învăța să vedem oportunitățile – ascunse la vedere pentru cine știe cum să privească – pe care fiecare problemă le aduce la suprafață.