Andrei Barz are 17 ani și este elev la Colegiul Național “Barbu Ştirbei” din Călăraşi. Se descrie ca fiind o persoană foarte deschisă și sociabilă, calități pe care le emană prin toți porii. Este iubitor al artelor teatrale, a fost concurent la Vocea României și dorește să își găsească un loc în lumina reflectoarelor, ca actor sau muzician. Te invităm să afli mai multe chiar de la el!

Bună, Andrei! Pentru început, spune-ne care este motivația ta ca artist.

Hello, hello! Aș spune că sunt motivat de lucrurile frumoase din jurul meu, de majoritatea persoanelor pe care le admir și de dorința de a duce o viață fericită, cu împliniri.

Ce te-a determinat la început să te implici în proiectul GROW și cu ce ai rămas după terminarea programului?

Implicarea mea în GROW a avut un parcurs minunat. Am trăit niște experiente care mi-au schimbat viața într-un mod radical. Am început să mă implic deoarece am văzut necesitatea unei schimbări de mentalitate, care să îmi contureze personalitatea. Fiind un proces dificil, ce necesită pârghii adevărate, am apelat la GROW. Acolo am găsit un combo teorie-practică care a făcut dezvoltarea personală să fie pe placul nostru, al liceenilor. Ne-a dat sprijinul şi libertatea necesare pentru a descoperi, a compara, a cântări şi, în final, a lua cele mai potrivite decizii.

De unde a pornit pasiunea pentru muzică și cântat? Când și cum ți-ai dat seama că ai talent? Dar cea pentru actorie?

Pasiunea pentru muzică a început să se dezvolte încă de când eram mic. Am crescut într-o familie foarte muzicală și am fost înconjurat de muzică bună toată viața mea. Pe la 6 ani am început să studiez pianul, iar de atunci muzica mi-a fost cel mai bun prieten. Am fost norocos că am avut acces la muzică variată, m-a ajutat sa îmi formez propriul stil. Cât despre talent, nu știu ce să spun, nu cred că mi-am dat seama singur de abilitățile mele. Bine că au fost ai mei acolo să îmi spună că sună bine ce cânt!

Toată povestea cu teatrul a început în clasa a 9-a. Am început să particip la niște ateliere organizate de trupa locală de teatru, „Trepte’’, ca mai apoi domnul regizor Ștefan Nițu să vadă un potențial în mine.

Cum ai decis să participi la Vocea României? Descrie-ne un pic experiența, momente bune, momente mai puțin bune, cât de mult te-a ajutat susținerea apropiaților. Ai avut frică de cameră?

Când am împlinit 16 ani mi-am anunțat familia că urmează să mă înscriu la Vocea României, gândind că nu am absolut nimic de pierdut. Zis și făcut. După multe și diverse etape de preselecții, am ajuns să cânt pe scena la care visam încă de când eram mic.

Ajuns acolo, realitatea m-a lovit direct în față. Am realizat că acolo lumea nu se joacă și că trebuie să fii cât de bun poți în absolut orice moment, indiferent de oră, de starea ta sau de alte circumstanțe. Nu am trăit momente negative datorită faptului că am fost înconjurat de oameni minunați încă din prima clipă. Am cunoscut oameni care o să îmi rămână mereu în suflet și toată echipa avea o abilitate grozavă să te facă să te simți ca acasă, totul era foarte firesc. În plus, familia și prietenii au fost mereu lângă mine, deci nu am avut nicio problemă să depășesc toate emoțiile.   

Care a fost cea mai mare provocare din activitatea muzicală? Dar din cea de actor? Spune-ne despre un moment de care ești foarte mândru legat de acestea.

Nu aș putea să aleg cea mai mare provocare din parcursul meu artistic pentru că sunt foarte multe. În ambele ipostaze artistice, muzica și teatrul, provocarea cea mai puternică este conectarea cu oamenii care te privesc. Ca artist, îți dorești ca tot ce simți și rostești să ajungă în sufletul publicului. Așa că asta este cea mai mare provocare. Să reușești să scapi de inhibiții și să te expui exact așa cum ești, spunând exact ce vrei să spui, simțind exact ce simți. Am auzit că mă descurc destul de bine.

Care crezi că sunt cele mai mari provocări când vine vorba de a transforma o pasiune într-o meserie? Cum crezi că pot fi depășite?

Identific muzica și teatrul ca fiind vocații, iar cel mai important lucru este să nu fii mediocru. Orice lucru este cât de realizabil se poate, mai ales când ești cel mai bun în ceea ce faci. Și păstrând în minte faptul că, dacă faci ceea ce îți aduce satisfacție sufletească, nu va trebui să muncești niciodată.

După terminarea facultății îți dorești să ajungi actor?

Da! Am de gând să îmi fac o trupă și să joc cât de mult se poate. Este viața la care am visat mereu.

Cum crezi că ajută actoria dezvoltarea copiilor/ adolescenților?

Actoria este, zic eu, una dintre cele mai bune metode de a “dezgheța” mintea unui adolescent. Pe scenă, totul se întâmplă atât de rapid, ajungi să fii pus în niște situații pe care ești nevoit să le depășești prin dezinvoltură. La un moment dat, exersând mult, acest lucru ajunge să facă parte din caracterul tău.

În ce alte proiecte plănuiești să te implici în viitor?

Am în plan să continui activitatea muzicală și actoricească, cu siguranță, dar sunt nerăbdător să întâmpin orice îmi pregătește viitorul.

Pentru că aniversăm 100 de ani de educație în România și privim cu încredere următorii 100 de ani, ne-ar ajuta părerea ta:

Ce schimbări ai vrea să vezi în sistemul de învățământ românesc, pentru ca și mai mulți tineri cu o pasiune artistică, să ajungă mai aproape de o carieră în domeniu și să nu rămână doar un vis de tinerețe?

Primul lucru care ar trebui făcut ar fi, după mine, implementarea artei într-o manieră mai pronunțată în liceele din România. Spun asta pentru că sunt convins că dacă adolescenții ar avea oportunități mai multe, ar profita de ele. O dezvoltare sufletească armonioasă este în strânsă legătură cu arta.

Și un scurt quiz:

  • Un TedTalk care te-a inspirat: Play Your Cards: Paul Reed Smith at TEDxChesterRiver
  • O carte care te-a pus în mișcare: “The Sea of Tranquility” de Katja Millay
  • Un role model: John Mayer
  • Un proiect social pe care îl găsești remarcabil: GROW
  • O pasiune și un hobby care nu sunt legate de preocuparea ta principală, despre care tocmai am vorbit: Longboarding este o altă pasiune de-ale mele și am avut ocazia să fiu voluntar la un eveniment internațional de mare anvergură care se ocupă cu asa ceva. Transylvania Downhill îi este numele. Check it out on Youtube.

Fotografii: arhiva personală