W3Schools.com
W3Schools.com
W3Schools.com style=
W3Schools.com

Ileana

Ileana

Posted in Caractere, Testimoniale and tagged , | Leave a Comment

De când a început 2013, nu mă mai oftic din toate fleacurile. Jonglez cu zece mii de tipuri de artă, ceea ce poate nu e mirific, pentru că nu m-am concentrat niciodată îndeajuns pe una singură. Poate doar pe scris.

Din clasa întâi și până într-a X-a am făcut vioară, dar și patru ani de pian. Până într-a IV-a ziceam că vioara e un șarpe veninos care mă mușcă de mână. Mama mi-a promis că dacă până în clasa a V-a, la sfârșit, încă nu mă atașez de vioară, îmi dă voie să mă las păgubașă. Dar am avut noroc, într-a V-a am cântat o bucată dintr-un concert care mi-a plăcut la nebunie. Era un Oscar Rieding, de care nu prea a auzit multă lume, dar care are niște piese absolut bestiale de vioară. Așa că de atunci am cântat de drag. 

ileana-sdv-004Ai mei m-au crescut cu Beatles, Pink Floyd, Doors, Janis Joplin, care e, momentan, una din cântărețele mele preferate. Taică-miu e mare amator de muzica clasică, așa cum e și mama, dar se dă în vânt și după jazz, blues și rock psihedelic și după Focus.

Când am intrat în clasa I vorbeam romgleză. Mama vorbise cu mine doar engleză până la 7 ani, iar restul celor din familie română. Celelalte două surori ale mele n-au avut nici o problemă în a le separa. Eu am avut o problemă. Profa mea de vioară, în decurs de-un an jumate, a reușit să mă învețe diferența și uite așa am ajuns să fiu foarte bună la ambele.

De citit citeam al naibii de mult de când am învățat. Făceam chiar și concurs de citit într-a treia cu colegele mele. O pagină din “Cuore” în treizeci de secunde! Nimeni nu mă bătea!  Într-a V-a și-ntr-a VI-a am avut o dirigă profă de română, care a reușit să convingă o clasă întreagă de 30 de oameni că e plăcut să citesti. Aia a fost perioada în care am citit toate lecturile tipice copilăriei – Oliver Twist, Huckleberry Finn, Omul care râde (p-asta am iubit-o la nebunie, Victor Hugo mi-e prieten în capul meu), Peter Pan, tot ce-i de citit când esti copchil.

ileana-sdv-001

Într-a VII-a mi-am dat seama că îmi place să desenez cu stiloul cu cerneală neagră  Am făcut singură grafică și sunt destul de apreciate desenele mele, dar doar de unii (destui). Mă joc cu lut de ani de zile. Și cu orice altceva pot.

Când am intrat la liceu am avut o trupă (au ales să ne numim chiar Trupa Zirra): aveam pianistă, doi chitariști, doi soliști și pe mine, la vioară. Vremuri bune, pe bune!

Într-a X-a m-am dus la filosofie, la cursurile lui Gabriel Săndoiu, prof in Sava. Și anul ăsta mai merg, cu toate că nu mai sunt în catalogul oficial, merg de drag. Așa am citit eu Augustine, Kant, Hume, un pic de Sartre, puțin Platon și fragmente din multi alții.

Dintr-a VI-a public în Dilematix, suplimentul Dilemei Vechi, pentru copii. Într-a VII-a m-am angajat ca redactor colaborator acolo. Tot de-atunci mai public și în Dilema Veche când am noroc. Eu cu scrisul mă omor, cred că asta e atuul meu (la wist nu mă prea ajută).

ileana-sdv-003

Cu-nvățatul treaba nu e întocmai clară și fixă, iar doar vara asta (și oleaca anul trecut) am orar de lucru, pentru că vine, totuși, și bacul. În timpul școlii, totul e brambura cu programul de lucru. Nu are sens să povestesc de anii de dinainte de liceu. Dintr-a 6-a, când am început să am profi de toată jena, am început să învăț de una singura, pentru că simțeam că am nevoie. În primele două clase de liceu aveam ore dup-amiaza. Atunci îmi făceam temele în toiul nopții, de nu chiar după crucea ei. Sigur că am și aveam ore lungi în care stăteam la masă și scriam caâte un eseu la română sau, preferatele mele, continuări de schițe și alte compuneri, într-a 9-a.

Eu m-am hotărât singură să dau la real într-a 8-a, cu toate că mama mă împingea spre uman, știind că predominant sunt umanistă. Și eu știam asta, dar nu m-a interesat. Eu voiam să mă organizez. De-aia trebuie să lucrezi la real, pentru că dacă vrei să te organizezi, prima chestie care trebuie făcută este să te dedici organizării prin muncă (de cele mai multe ori). Asta ține să îmi amintească mama non-stop. Și nu e deloc ceva rău, știu că are dreptate, dar tot încerc să fug. Și mi-e rușine că fac asta, dar sunt leneșă și mă lupt cu mine însămi să mă pun la treabă.

Mama mereu mi-a dat lecții de viață, așa cum au făcut și surorile, dovadă că le sunt așa loială în admirație, poate de-aia le și iubesc atât de mult. Taică-miu mă freacă mereu la cap să învăț optică și fizică, în general. Și pot să spun că m-a dat pe spate capitolul de optică ondulatorie și cel de oscilatorică (nu știu cum se cheamă mai exact, am uitat), pentru că îți explică cum se mișcă coardele viorii, sub formă de sinusoidă, ceea ce e chiar stunning.

ileana-sdv-005

În ceea ce privește educația, cred c-aș putea spune că e un fel de mod de viață. Ori vrei să fii genul de persoană care învață toată viața, ori trăiești în ignoranță. They say that ignorance is bliss! Educația e probabil ceva ce îți pune mintea pe roate. Dar există mai multe tipuri. Există cea în care doar acumulezi informații și cea unde le pui în practică. Ei bine, aia e cea mai importantă și cea mai rară, din păcate.

Uite de-aia sunt în relații de admirație cu Școala de Valori, pentru că totuși se trece peste pragul lenevelii în gândire, se urcă o treaptă.

La EUROEDU am discutat despre posibilitatea de a integra pasiunile în carieră. A fost un mic workshop de creative postering, unde am folosit decupaje din reviste, desene, sloganuri și am făcut un fel de exercițiu de marketing a părerii noastre asupra temei. Etapa Biblioteca Vie a fost una foarte interesantă și inspirantă. Nu numai că am ajuns să facem cunoștință cu diverși oameni renumiți, precum Florin Iaru (poet), Luiza Zan sau Cristian Lupșa – dar au fost și oameni din domenii care nu mă privesc pe mine direct, dar de la care am avut multe de învățat, și anume Ivan Patzaichin. Domnul poet Iaru a ținut morțis șă ne spună că verbul a încerca nu există, pentru că instigă la nereușită. Pe scurt, au apărut niște noi ipoteze de a ajunge la o reușită, iar pe unele chiar le-am pus în pratică. (precum perseverența). Așadar e mare chestie că eu, persoană înțepată și încăpățânată, am ajuns să accept că nu toate proiectele de dezvoltare personală sunt întâlniri pretențioase fără scop. De altfel, când dai de ceva complet nou, întâmpină acel ceva cu ochii deschiși fără idei preconcepute, cum era să fac eu. Dar uite că până și așa am putut să-mi schimb părerea.

ileana-sdv-002

Eu mă ghidez după anumite principii și, recunosc, țin cu dinții de ele. În primul rând, vreau să fiu și sunt o persoană integră. Și familia e sus, pe raft, alături de valorile mele morale. Clar da, sunt impuse de societate, dar eu cred, spre deosebire de alți prieteni, că sunt mai folositoare decât s-ar considera. O societate civilizată funcționează tocmai din cauza acestor valori morale, de-aia nu ne scuipăm pe stradă când ne vedem.

Aici întră în discuție și alegerea între iubire și carieră. Eu mereu am considerat că sunt aia care ar alege primul tip de fericire, dar mereu am avut cariera pe primul plan. Pe scurt, sunt chiar fericită, e o premieră în viața mea. Am tot ce vreau.

Semnat doar pe calculator, deși preferam stiloul meu cu cerneala neagră,

Ileana Zirra, 
Clasa a XI-a, Colegiul Național Bilingv „George Cosbuc”

Participant la proiectele EUROEDU și GROW

ileana-sdv-006

 

foto: alexserban.ro

Dă mai departe!

Fă o investiţie de viitor și sprijină financiar tinerii ambițioși. Donează pentru educație!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *