“Am decis să fiu voluntar Erasmus în primul rând pentru a-mi lansa o provocare mie însumi. Am luat-o ca pe o experiență nouă care mă va ajuta să cresc. De asemenea, ador să călătoresc, să cunosc oameni din diferite părți ale lumii și să vorbesc cu ei despre țările și culturile lor. Pot să spun că m-a adus aici curiozitatea.

Nu în ultimul rând, am ales voluntariatul, și mai ales cel legat de adolescenți și tineri, deoarece, după experiența avută în domeniul animației turistice și în alte activități, am simțit nevoia să ajut generațiile mai tinere să facă față dificultăților cu care sigur se vor confrunta.

Prima mea zi în România a fost obositoare după tot drumul, deși nu a fost neapărat unul lung, însă m-am resimțit după avion, autobuze, metrou etc. A fost o zi plină de entuziasm, pentru că urma să înceapă o nouă aventură și pentru că urma să cunosc oameni noi și poate să-mi fac prieteni noi. În același timp, mi-a fost puțin teamă, fiind ceva nou, necunoscut, cu toate întrebările pe care o astfel de aventură le ridică.

Ce mai plăcută zi petrecută în România? Nu am una singură. M-am simțit foarte bine când i-am cunoscut pe oamenii de la aeroport care mă așteptau. A fost frumos și să fac cunoștință cu cei de la birou. Dar dacă ar trebui să aleg cea mai plăcută zi, aș zice că a fost atunci când am aflat că o prietenă pe care am cunoscut-o în Polonia se află în București; ne-am întâlnit și m-am bucurat să petrecem timp împreună.

Printre provocările cu care mă confrunt aici se numără limba, însă iau lecții de română, deci în curând nu va mai fi o problemă. Deocamdată simt că încă nu mi-am găsit locul. Încă lucrez la asta, dar sunt sigur că mă voi simți ca în familie, cu ajutorul celor de aici și al voluntarilor.

Câteva lucruri mai puțin cunoscute despre Italia:

  • Avem cel mai bătrân copac din Europa, de aproximativ 4000 de ani. Se numește “Castanul celor 100 de cai” și istoria sa se împletește cu legenda unei regine misterioase și a unor cavaleri, care, se spune, s-ar fi adăpostit de o furtună.
  • Imnul național al Italiei, cunoscut ca “Inno di Mameli”, a fost recunoscut legal de-abia în decembrie 2017. Din 12 octombrie 1946 și până la această dată, italienii au folosit imnul în toate manifestările oficiale și la jocurile olimpice, de facto”.

– Antonio, trainer și voluntar din Italia implicat în cadrul proiectului tip Serviciul European de Voluntariat “Practice. Learn. Step up!” implementat de Asociatia Școala de Valori și finanțat prin intermediul programului Erasmus Plus.