Am ajuns la fața locului, într-o pensiune din Vâlcea, pe 24 mai. Ce loc! Unul plin cu verdele acela de lună mai și cu creste ascunse printre nori. Eram puțin derutat, căci nu știam încotro să o apuc și ce inseamnă toate acele puncte scrise pe desfășuratorul primit. Toți, oameni noi și totul, nou pentru mine. Vă invit să vedeți cum au fost, văzute prin ochii mei, primele interacțiuni cu organizația Școala de Valori și cu oamenii ei. 3 zile despre cum ne dorim să devenim ca organizație, despre autonomie și legături puternice.

Atelierul de Valori a fost o sesiune în care s-au ridicat probleme, s-au găsit soluții și în care am aflat ce și cum vede fiecare coleg stâlpii pe care se bazează organizația: integritate, curaj, încredere, libertate. Mi-am exprimat părerea cu privire la cum putem manifesta mai mult aceste valori și am ascultat perspectivele celorlalți membri din organizație. Un exercițiu bun, căci am putut înțelege unde sunt plusurile și minusurile organizației și cum pot contribui.

Legat, a urmat un alt atelier, numit Pulsul organizației, unde am descris fiecare ce ne încarcă și ce ne descarcă din activitățile noastre, dar și în ce moment ne aflăm acum în organizație. În felul acesta, am creionat în mintea mea ce îi place și ce nu îi place fiecărui coleg, de la lucruri aleatorii, la subiecte personale. Mi-a plăcut provocarea, căci la astfel de exerciții vii deschis să povestești ce îți face bine și ce nu, iar astfel de confesiuni omogenizează interacțiunea dintre noi, ca oameni.

Luând-o pe cărarea cu basme, a urmat Biblioteca Vie, un joc unde te descrii pornind de la filmul că ești o carte vie și spui lucruri despre tine, în modul tău aparte. Adunate în camera de citit și împărțiți în grupuri, cărțile noi, adică, colegii noi, s-au plimbat printre cititori. Prima discuție a fost mai grea, căci ma aflam în fața unor oameni noi. M-am deschis și am povestit despre mine. Mi-a făcut plăcere să fiu ascultat/citit de către 5-6 omuleți, pe rând, având în vedere faptul că nu obișnuiesc să fac asta. Probabil am aberat pe tema de a fi carte, dar am mers pe subiect.

Sar repede peste focul de tabără în jurul căruia am purtat discuții faine, căci mai avem de parcurs din drum.

A 2-a zi a venit repede…și, măi, foarte amuzant a fost, o zi plină de activități și diverse jocuri. Am fost și sunt foarte încântat de cât de interactiv a fost jocul propus. Împărțiți pe echipe, am făcut mici sketch-uri de interpretare a colegilor în diverse momente ale organizației. Astfel, fiecare coleg avea sarcina de a se gândi la caracteristicile unui alt coleg și să interpreteze rolul acestuia într-un context dat. Ne-am amuzant mult, este interesant să vezi cum ești văzut de alți colegi și să observi care îți sunt obiceiurile în comunicare. Glumele sunt constructive și cred că se vor afla mult timp de aici încolo între colegi, ca și complicitate.

După ceva ploaie și vânt, mi-am luat ultima bluză mai groasă din bagaj și am plecat spre party, unde ne-am dănțuit fiecare, cu libertatea la purtător. Undeva, spre ora 4 dimineața, am avut bucuria de a fi prezent într-un moment unic de deschidere. Rămân marcat de acel moment cu povești și trăiri, cu empatie și mare drag.

Am plecat de acolo cu o senzație care persistă, că mă aflu într-o bibliotecă cu oameni foarte frumoși și calzi, de la care ai ce să înveți, plini de viață și culoare fiecare în felul lui. Sunt într-o experiență căreia i-aș spune DA încă o dată!

Mulțumesc!

Andrei I.

P.S.: Aseară, cand eram în Mega Image, am auzit un “Tina, NU! “ 🙂. (Nu, nu era Dragoș cu cățelușa lui, erau o mamă cu fetița ei, căreia îi spunea să înceteze să mai scoată lucrurile din coș.)