Pentru adolescenții noștri această perioadă de #StămAcasă a generat schimbări inevitabile. Nu mai e o surpriză. Ne place să credem, însă, că ne-a pus pe toți în fața unor provocări pe care le-am întâmpinat cu brațele deschise. Și mai ales cu mințile.

Altfel spus, zilele acestea am făcut experimente de creativitate și stimulare a minții, combinate cu grija pentru persoanele dragi din viața noastră. Ne-am testat zonele de comfort și am încercat să depășim conturul, gândindu-ne cum putem să nu ne plictisim, petrecând totodată timp la distanță cu cei care ne fac viața mai frumoasă. 

Nu a fost atât de greu pe cât părea înainte. Ne-am dat seama că e frumos și în interior, când exteriorul ne îndeamnă la precauții. 

PROVOCAREA IT-ul și bunica

Împreună cu elevii din proiectul PepinTEEN realizat de Școala de Valori și susținut de ING Tech Romania, am decis să punem rotițele în mișcare. Ne-am jucat cu definiții și am luat testimoniale pe care poate altădată nu aveam timp să le transpunem aici, atât de frumos. 

Pentru început, i-am întrebat așa: 

Tu cum îi explici bunicii tale că faci programare? 

*prin telefon sau video call, bineînțeles, ținând cont de grija pe care trebuie să le-o arătăm bunicilor noștri în perioada aceasta

Iar asta a generat nu doar răspunsuri inspirate și istețe, dar și câteva tipologii autentice de tineri cu care ne mândrim.

1. IT-istul care nu vrea să fie confundat cu un personaj din filmul IT de dragul bunicii

Mihai 1, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Ion Maiorescu, din Giurgiu, zice că „asta e treabă cu adevărat grea”. Când vede două linii de cod, bunica se cam sperie. Iar Mihai nu vrea asta, așa că preferă să vorbească despre alte lucruri atunci când o vizitează. 


2. Căpitanul de cod sau conducătorul soldaților spre reușită digitală

Mihai 2, de data asta elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Ion Ghica, din Răcari, propune o explicație tipică unui adevărat strateg de război:

„Bunica eu fac programare! Poți să te gândești la mine ca la un general pe câmpul de luptă și la codul pe care îl scriu pentru niște soldați cărora le dau ordine. Și trebuie să te gândești la acei soldați ca la niște copii de 5 ani. Dacă instrucțiunile nu sunt perfecte și fără greșeală, soldați se vor împiedica între ei și planul meu de luptă va da greș. Dacă planul meu dă greș trebuie să îl verific din nou și să văd unde am greșit”.

3. The „hai bunica, e simplu” kind of guy

Ștefan, clasa a X-a la Liceul Teoretic „Tudor Vianu”, din Giurgiu, face lucrurile ceva mai clare. Când stă de vorbă cu bunica, iar ea are nelămuriri, îi spune scurt: „eu sunt omul din spatele unui site”. Foarte corect, de altfel. Acum, să sperăm că bunica știe ce e un site.

4. Mr. logică matematică 

Interesantă este și perspectiva lui Andrei, clasa a X-a, la Colegiul Național „Nicolae Titulescu” Pucioasa. Sună cam așa:

„Păi e simplu. În primul rand îi explic că totul a devenit automatizat acum, iar noi putem controla toate mașinărille cu ajutorul calculatoarelor. Tot ce trebuie să facem este să scriem un text care sa conțină anumiți termeni și formule (ca la matematică) – BUNI, totul clar până aici, da? –  și să fie foarte bine aranjat, pentru ca mașinăria să transforme textul în acțiuni. Cam asta înseamnă să faci programare”.

5. Tipul care e mereu cu un pas înaintea valului

Și dacă am avut definiții inginerești, matematice sau pur și simplu practice, am fost surprinși să auzim că cineva a explicat deja AMBELOR bunici care e treaba cu programarea. L-am declarat pe loc erou. Nu e ușor să ajungi la o asemenea performanță.

Ce le-a zis Kevin, elev la Liceul Teoretic Nichita Stănescu, în clasa a X-a:

„Ideea este că deja am explicat ambelor mele bunici că programez și când m-au întrebat ce fac acolo, le-am zis că lumea programării este foarte vastă: de la a crea un site, precum Facebook, până la crearea unui robot complex. M-au întrebat eu unde mă încadrez în ceea ce fac și le-am zis că încă sunt la bază, învăț cum să creez site-uri sau pagini”.

6. Data Geek aka tipul care face mereu rezerve bune – de informație

Ne-a plăcut să vedem că există și viziuni care depășesc noțiunea de programare. De pildă, Andrei, elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Dante Alighieri spune următoarele: „i-am spus bunicii că nu e doar programare, este mai mult decât programare, fiindcă fără bazele de date nu poți face nimic. Bazele de date sunt cheia IT-ului”. 

Și suntem siguri că a și priceput bunica. Până la urmă, e la fel și cu rețetele scrise atent și păstrate în sertarul al doilea din dulapul alb de la bucătărie, fix lângă frigider. Degeaba ai ingredientele, dacă nu ai și un istoric al experienței culinare suficient de dezvoltat, nu?

7. Tipul multidisciplinar care nu știe doar IT

Pe final, lăsăm audiența cu un răspuns ce nu poate fi sintetizat în doar 3-4 rânduri. Îl vom cita exact cum l-a oferit autorul, în persoana lui Vlad, clasa a XII-a la Liceul Teoretic Ion Ghica, din Răcari, căci e păcat să stricăm frumusețe de expunere artistico-tehnică.

„Păi, în primul rând i-aș reaminti ce sunt calculatoarele (acele lucruri complexe și greu de înțeles care au tot început să apară după revoluție, deși ele existau în România din anii ’50-’60), și aș continua prin a adăuga faptul că programarea nu este nimic mai mult decât modul de comunicare și cooperare cu acestea pentru a atinge diverse scopuri menite să ușureze viața tuturor sau să contribuie la evoluția societății. Un programator, în speță eu, se ocupă cu îndeplinirea unor diverse sarcini (în echipă sau nu), unele necesitând mai multă viziune, matematică sau cunoștințe în general (motiv pentru care programarea este considerată „grea”), rezultatul final fiind un program, o bază de date, un robot, sau orice altceva care rezolvă o problemă dată – fie aceasta o problemă generică, sau o situație reală în care este nevoie de o soluție inteligentă, eficientă, și rapidă. Și, pentru a crea un fel de familiaritate cu domeniul, i-aș explica faptul că atunci când face mâncare respectă niște reguli și urmează niște pași, lucru care se întâmplă exact la fel și la programare, doar că la un alt nivel. În final, aș încheia în nota următoare: consider că programarea este o artă la fel de magnifică și de importantă ca  restul artelor, deoarece nu numai că singura limită este imaginația – sau mai bine spus, propria minte -, ci și pentru că poate să unească orice caracteristică din orice domeniu imaginabil”.

Tags: , ,