Cum au evoluat bursierii stART după ce au terminat liceul și cum și-au dezvoltat pasiunile pentru muzică, desen sau pictură? Am reluat legătura și ne-am bucurat să aflăm că o mare parte dintre ei au continuat pe drumul artei, urmând facultăți de profil, pentru a-și duce talentele la un nivel cât mai profesionist.

Laura Maria Greaca a fost bursieră stART la pictură pentru două ediții, iar acum este studentă în anul al 3-lea la Universitatea Națională de Arte București, Facultatea de Arte Decorative și Design, secția de Arte Textile și Design Textil. Iată ce ne-a spus despre activitatea actuală și impactul bursei stART în dezvoltarea ei ca artist: 

“Studiez imprimarea textilă, unde accentul cade în primul rând pe utilizarea procedeului serigrafic, însă am la îndemână o plajă largă de modalități de imprimare folosindu-mă de tehnici pe care am reușit să le deprind pe parcursul acestor doi ani universitari.

Activitatea mea artistică din prezent constră în numeroase expoziții de grup la care particip – naționale și internaționale – cu lucrări variate, fie că este vorba de creații bidimensionale (lucrări de grafică, culoare, panouri decorative), fie că am în vedere toate cele trei dimensiuni, realizând atat miniaturi textile, cât și obiecte sculpturale, unde materia de bază este, de asemenea, materialul textil.

Proiectul Bursele stART mi se pare în continuare un demers extrem de altruist și generos pentru sprijinirea talentelor tinere, dar și o modalitate de a-i responsabiliza, de a-i antrena în actul și progresul artisitic și totodată de a crea legături între tinerii care împărtășesc aceleași pasiuni.

În cazul meu, acest proiect a satisfăcut una dintre nevoile primare și condițiile esențiale ale realizării oricărui act artistic și anume mi-a permis să-mi achiziționez materia primă și instrumentele necesare lucrului.

Pe de altă parte, a atins și o latură afectivă și spirituală, prin sesiunile de dezvoltare personală susținute în cadrul proiectului. Atunci am avut ocazia să intru în legătură cu niste traineri pregătiți și deschiși comunicării libere cu tinerii, dar și cu un grup de elevi vrăjiți de aceeași muză, a artelor. Acele sesiuni mi-au plăcut întru totul. A fost vorba de o comunicare nestingherită a emoțiilor și gândurilor noastre, a planurilor de viitor, cu aspirațiile și fricile inerente, chiar un proces de orientare profesională, prin care am sintetizat etapele luării unei decizii, dar și modalitățile de a modela visul și a-l transforma într-un demers realizabil.

Cu încredere în propriile puteri, cu multă dragoste pentru domeniul ales și o voință mereu alimentată de pasiuni chiar se poate realiza orice, oricât de clișeic ar suna.

Motto-ul meu, pe care îl am pe buze încă din primii ani de școală, îmi susține afirmațiile și este rostit chiar de un artist:

“Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim prea jos și reușim.” 

Michelangelo

Tags: , , , ,