S-ar părea că cititorii în public au devenit astăzi o specie rară, un fel de extratereștri ai zilelor noastre. Cum adică să stai cu o carte în mână și nu cu un smartphone conectat la căștile de pe urechi, să nu te relaxezi ascultând muzică?

Îmi pare ciudată o astfel de atitudine acum, când avem libertatea de a citi ceea ce ne dorim și mai ales avem acces direct la mii de cărți, toate la un click distanță.

Era o vreme (și nu este prea departe în timp, abia se numără 30 de ani) în care cărțile erau un lux, un lux ce îți putea aduce zile de carceră. 

Într-o perioadă în care regimul politic încerca să pună stăpânire pe gândurile oamenilor, lectura era privită ca o evadare. Cozile nu erau doar pentru a hrană, se stăteau ore în şir la coadă la cărţi, iar tirajele erau de fiecare dată limitate. O carte care aborda subiecte politice, antropologice, sociologice sau făcea aluzie la spiritualitate, libertate, democraţie, religie sau erotism putea fi considerată dăunătoare bunului mers al societăţii și astfel cenzurată.

Cel mai popular roman al perioadei comuniste este unul care se află și astăzi “în cărţi” și dă bătăi mari de cap la BAC. Cartea lui Marin Preda „Cel mai iubit dintre pământeni” a dominat piaţa neagră a culturii în comunism și a văzut lumina tiparului după lecturi minuţioase ale comisiei de cultură a Partidului Comunist.

Aproape de coada clasamentului, cu doar 51% cititori*, România cea cu viteza de internet impresionantă îşi face de treabă şi creşte din ce în ce mai puţin extratereştri.

Tu, extraterestru cititor, ce ai pe listă de lectură în acest an?

#100 ani de educație
Prin campania #100 ani de educație scoatem la lumină fapte mai puțin cunoscute despre cum s-a schimbat educația din 1918 și până în zilele noastre. Împreună inovăm pentru educația viitorului!

Tags: