W3Schools.com
W3Schools.com
W3Schools.com style=
W3Schools.com

Ce putem face fiecare in parte este SA INDRAZNIM! Interviu cu Andrei Stupu

Ce putem face fiecare in parte este SA INDRAZNIM! Interviu cu Andrei Stupu

Posted in Scoala de Valori and tagged | Leave a Comment

Andrei Gabriel Stupu studiază Relații Internaționale și Studii Europene la Universitatea din București, iar lucrurile interesante despre el abia aici încep: vorbește despre drepturile omului, discriminare, corupție, susține traininguri pe aceste teme și este prezentatorul unei emisiuni TV, Generația Z de la București TV, post pe care l-a câștigat prin concurs.

Nu e din București, s-a născut într-un sat mic din județul Bacău – Motoșeni – și și-a petrecut aproape toată copilăria la țară, până când a plecat de-acasă la 14 ani, ca să meargă la liceu.

La fiecare treaptă de evoluție a avut câte un hop de trecut, dar spiritul optimist, credința că nu se poate să nu se poată și dorința de a face mereu mai mult, l-au ajutat să le depășească ușor. 

Foto: Arhiva personală

“Marele bang”, după cum îl numește chiar el în interviul cu Andreea Dogar pentru Great News, a apărut la sfârșitul clasei a 10-a, când a participat la școala de vară „Altfel despre hate speech”, ce avea ca temă drepturile omului, libertatea de exprimare, manipularea din mass-media, discriminarea, violența de limbaj și felul în care ura se propagă pe internet. 

Cursurile și atelierele l-au fascinat atât de mult încât și-a dorit să transmită mai departe ce a învățat. Din clasa a XI-a a început să țină chiar el ore de dirigenție în liceele din Bacău, în care le povestea elevilor despre discriminare, manipulare media sau despre discursul incitator la ură împotriva minorităților, în cadrul proiectului „Do you speak hate?”.

Care au fost cele mai mari provocări ale proiectului „Do you speak hate?” și cum ai depășit preconcepțiile elevilor despre subiectele abordate?

Cea mai mare provocare a fost să încep. Chiar zilele trecute am avut o întâlnire în cadrul căreia colegii mei vorbeau despre cât este de greu să atragi liceenii în conferințe și să îi faci să vină la speech-uri. Eu am aplicat altă versiune, pe principiul ”Nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.” și printr-un parteneriat cu ISJ Bacău am ajuns în 13 colegii din județul Bacău. Scopul meu era să intru în clase la orele de dirigenție, să îmi prezint obiectivele, să pun prezentarea (realizată cu sprijinul CJI) și să încep să discut cu elevii.

E un mare obstacol să ai 17 ani și să faci asta pentru că ”oamenii mari” sunt sceptici cu privire la competența ta. Îmi era greu de multe ori să trec de portarii liceelor la care mergeam pentru că nu le venea să creadă că răspunsul la întrebarea ”Da care-i treaba ta aici?” este ”Am venit să țin un curs.”, noroc că aveam o adresă emisă de ISJ, o legitimație și un profesor de legătură în fiecare instituție.

Eu nu aveam nimic de depășit, rolul meu era să arăt o alternativă în ceea ce privește abordarea unor noțiuni. Fiecare avea libertatea de a alege cum se poziționează. Ce știam sigur este că unii elevi ar avea deschiderea să afle mai mult și să înțeleagă conceptele enumerate, doar că nu aveau contextul în care să o facă. Ce am încercat eu a fost să construiesc acest spațiu.

Ce contribuție ai în cadrul Libra Foundation, organizație care ajută copiii din zone defavorizate și care ți-a oferit chiar și ție șanse la tabere când erai mic?

Libra este o parte din mine. Și eu sunt ”o libra”, fiind născut pe 9 octombrie. Libra este un spirit, care încearcă să echilibreze ceea ce numim ”social inequalities”. Această fundație din UK își propune să vină în sprijinul copiilor din zone defavorizate ale României și în sprijinul copiilor cu dizabilități. În fiecare an organizează Școli de Vară în cadrul cărora voluntari din UK și din România desfășoară activități de animație socio-educativă cu beneficiarii, încercând totodată să-i învețe limba engleză.

Așa am învățat și eu  engleza, încercând să o cunosc mai bine pe coordonatoarea școlilor de vară din Motoșeni, Elaine Withers, asta fiind posibil prin discuții ceva mai elevate decât cele pe care le poate avea un vorbitor de nivel A2. Elaine a fost și va rămâne unul dinte oamenii care mi-au schimbat profund viziunea despre limite.

Descrie-ne un pic experiența cu emisiunea GenerațiaZ. Cum ai ajuns să obții postul? Tu vii cu ideile care sunt discutate în emisiune? Ai schimba ceva la acest format? Ce anume îți place cel mai mult la această emisiune și de ce ești cel mai mândru?

Am avut un interviu foarte plăcut și degajat la București TV la sfârșitul lui 2017. Am mers acolo și am spus că mă interesează să promovez cultura și educația în rândul tinerilor, răspunsul la entuziasmul meu fiind o atitudine deschisă și un ”Da, poți să te apuci de treabă”. Mă atrăgea ideea de talk-show la acea vreme și eram cumva captivat de noțiunea de Generație Z.  

La a doua întâlnire deja propusesem formatul care avea să rămână până la finalul primului sezon. Am avut o scurtă perioadă în care am avut un editor al emisiunii, Liviana Tane, și îi mulțumesc pentru îmbunătățirile pe care le-a sugerat. În rest da, eu mă ocup și de partea de producție. Ideile sunt strict legate de noțiuni ale secolului XXI care sunt întâlnite peste tot, numai la școală nu. Cunoșteam oameni dedicați și foarte buni în ceea ce fac în zona de activism, drepturile omului, programe internaționale, antreprenoriat, design thinking, formare, orientare vocațională, fundraising, artă, știință, digital marketing și am avut marea satisfacție de a putea să discut cu ei în fața unor camere și de a aduce mai aproape de telespectatori aceste concepte.

Sunt mândru de faptul că sunt tineri care îmi scriu că au aflat lucruri interesante și care le-au fost de folos în urma vizionării emisiunii și cel mai mult îmi place că a fost o provocare pe care am îmbrățișat-o cu entuziasm, în urma căreia am fost nevoit să învăț lucruri noi, preponderent autodidact. Totodată, parteneriatul cu editura Publica și rubrica de carte a fost un vis devenit realitate, încă din clasa a 9-a îmi doream să am un blog pe care să scriu despre cărți.

Andrei, alături de o parte din prietenii de la Școala de Valori

Primul tău contract de muncă a venit în clasa a 12-a, pentru Fundația Friends for Friends, unde ai avut de realizat o mică anchetă socială pe tema relațiilor între adolescenți. Din pasiune, ai depășit cu mult fișa postului. Ne poți spune câteva dintre cele mai interesante observații sociale făcute de tine atunci?

Acum îmi dau seama că am supradimensionat un pic ideea aceasta cu ”fișa postului”. Nu prea aveai cum să nu o depășești, având în vedere faptul că făceam parte dintr-o echipă determinată și coordonată de niște oameni din fundație care m-au introdus într-o lume la care nu avusesem acces până atunci. Mă bucur enorm că am rămas alături de Friends, făcând voluntariat la Superscrieri 2016 și Superscrieri 2017, că am luat parte la masterclassuri și focus group-uri alături de ei.

M-au ajutat mult să am acces la un network de profesioniști în domeniul jurnalismului și aș depăși cu drag orice ”fișă a postului” mi-ar mai da de acum încolo. Rezultatele anchetei pot fi accesate pe pagina In a relationship și în broșura Generația Nevorbită are Cuvântul, care poate fi accesată aici.

Povestește-ne pe scurt despre activitatea ta din prezent. Ce implicare și atribuții ai în cadrul A.L.E.G.? Aceste experiențe te-au ajutat să-ți formezi o idee despre ce vrei să faci după terminarea facultății?

A.L.E.G. este organizația care m-a făcut să înțeleg ce înseamnă să fii feminist și care m-a conectat la o serie de resurse profesionale de impact pentru mine. Totul a început cu un discurs în octombrie 2016 în cadrul festivității de premiere de la Sibiu a proiectului Gender Equality Awarness Raising against Violence between Intimate Partners.

Luasem premiul I alături de Teodora Balaș, colega mea, și doamna profesoară Adriana Ciorcilă, coordonatoare (mi se pare ciudat să-i mai spun acum Adrianei ”doamna profesoară”, între timp mi-a devenit prietenă apropiată și e omul care m-a implicat în 90% din proiectele pe care le-am făcut în timpul liceului).

Erau prezenți acolo reprezentați ai ministerelor, inspectoratelor școlare, profesori, activiști și desigur, foarte mulți elevi. După discursul meu, legat de nevoi de conștientizare a inegalității de gen, s-a iscat o amplă dezbatere în cadrul căreia (susțin cei care m-au remarcat mai târziu) am avut o prestație foarte bună. Printre acești oameni se numără Camelia Proca și Eni Gall de la A.L.E.G., care mi-au propus să devin voluntar pentru asociație și Andra Croitoru, la acea vreme Secretar de Stat al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Andra mi-a oferit 3 luni minunate în care devenisem un fel  de satelit al ei în cadrul a numeroase evenimente în urma cărora am aprofundat subiectul egalității de gen și am devenit ”conștient” de faptul că pentru mine ar trebui să devină o misiune, nu doar un concept bun de ascuns în vreun ungher al minții. Mulțumesc, Adriana, Cami, Eni, Andra!

Eu am patru mari pasiuni: istoria – relațiile internaționale, biologia, televiziunea și opera lui Saramago. M-am apucat de învățat portugheza pentru că aș vrea să-i citesc operele din nou în limba lui maternă, încerc să combin informațiile din istorie cu cele din biologie și să văd ce domenii ale viitorului le-ar aborda interdisciplinar (poate bioetica) și continui să învăț și să mă perfecționez în zona de conținut media. Toate experiențele pe care le-am avut au contribuit la ceea ce sunt acum, deci și la ce voi face în viitor.

Andrei, pe scenă la Forbes Heroes Junior, 15 septembrie 2018 Foto: Forbes România

Care a fost cea mai mare satisfacție legată de activitatea ta de până acum? Spune-ne un moment de care ești foarte mândru.

Pe 2 februarie 2017 îmi aliniasem toate culegerile de pregătire pentru Bacalaureat pe măsuța din camera mea, încercând să realizez un plan pe care să îl urmez în pregătirea mea până la momentul susținerii probelor. Era dimineața devreme și făceam asta pentru că mă trezisem dintr-un vis amenințător pe care cred că îl au majoritatea celor care urmează să susțină un examen important.

Pentru că eram cam răvășit m-am dus în bucătărie să îmi fac un ceai și fix atunci am primit un mail de la Virginia Darley, președinta Libra Foundation, prin care eram anunțat că British-Romanian Chamber of Commerce m-a desemnat Best Networker, în urma evenimentului Back to Business International, care avusese loc pe 9 noiembrie 2016. Asta însemna că activitatea mea de reprezentant Libra în cadrul evenimentului, la care au participat sute de oameni de afaceri și diplomați a fost un real succes, ba mai mult, că toți acești oameni au înțeles ce făceam acolo și au considerat numeroasele mele speech-uri, pe care le-am ținut la fiecare masă, un serviciu util promovării șanselor egale și parteneriatului româno-britanic în ceea ce privește cauzele sociale și acțiunile caritabile.

Paul Brummel, ambasadorul britanic la București din acel moment a pledat pentru cauza promovată de mine și a susținut inițiativele Libra, urmând să sprijine promovarea fundației în România. A fost o reală plăcere să văd cât de mult poți influența cursul unor întâmplări, chiar dacă ești doar un elev la final de clasa a 12-a.

Ești un om în continuă căutare de a învăța și de a te implica în acțiuni cu impact social. Ce alte proiecte plănuiești să demarezi sau în ce proiecte vrei să te implici în viitor?

De fiecare dată când mi se cere un interviu mă gândesc ce vor spune oamenii când vor citi lucrurile respective. Sunt rânduri întregi pe care le scriu și apoi le șterg din dorința de a nu suna arogant sau plin de sine și cu toate acestea eu continui să mă gândesc dacă nu am spus prea mult sau dacă am fost îndeajuns de diplomat. Genul de articole în care am răspuns până acum au abordat o latură a ceea ce sunt, latura de ”om în continuă căutare”. Dar fiecare dintre noi este într-o continuă căutare și modalitățile pe care ni le alegem pentru a ne găsi pe noi înșine sunt complet diferite de la o persoană la alta. Unii oameni fac asta călătorind, alții făcând sport, o altă categorie apelează la lectură, unora li se par potrivite jocurile video, drumețiile pe munte și multe altele. Toate sunt căutări. Faptul că ale mele includ literatura, biologia, istoria, psihologia, jurnalismul și activismul civic, nu înseamnă că sunt superioare în vreun fel față de ale altora. Cumva, lumea în care trăiesc în acest moment tinde să le ofere un grad mai mare de atenție și apreciere, dar din nou, asta nu înseamnă că sunt implicit mai importante sau ”potrivite”.

O să rămân în zona de content video și la orizont se conturează niște oportunități frumoase în care sunt dispus să investesc timp și energie. Sunt bucuros să fiu parte din școli de vară și festivaluri în calitate de trainer și pe lângă asta, am pilotat o serie de conferințe intitulate ”Generația care va salva România!” pe care vreau să o duc în cât mai multe orașe din țară. Tema este orientarea vocațională și cred cu tărie că acesta este cheia pentru un acces la un viitor în care oamenii să fie mai mulțumiți de joburile pe care le au și mai deschiși spre schimbare. Avem mai multe abilități decât cele pe care le dezvoltă liceul sau facultatea. Haide să le descoperim și să ne folosim de ele!

Pentru că aniversăm 100 de ani de educație în România și privim cu încredere următorii 100 de ani, ne-ar ajuta părerea ta:

Ce schimbări ai vrea să vezi în sistemul de învățământ românesc pentru a-i ajuta pe elevi să conștientizeze probleme ca discriminarea, drepturile omului, libertatea de exprimare, egalitatea de gen?

În teorie, România are de urmat niște directive europene în sensul abordării acestor noțiuni în școală, tot în teorie ROFUIP prevede existența unor comisii speciale în școli care să se ocupe de creșterea gradului de conștientizare al drepturilor omului și de combatere a discriminării. Teoria ne ajută și la capitolul consiliere, fiind niște ore de curs special alocate în acest sens în toate ciclurile de învățământ.

După ce am repetat de atâtea ori ”teorie”, vă întrebați ”Bine, bine, dar ce facem cu practica?”. Ei, același lucru pe care ar trebui să îl facem în toate domeniile fundamentale ale unui stat. Să investim, să pregătim, să aplicăm, să instruim. Toate aceste acțiuni depind însă de un sistem, pe care nu-l vom schimba de azi pe mâine. Ce putem să facem fiecare în parte este ”SĂ ÎNDRĂZNIM”!  Mulți pot întreba ”Așa, și tu chiar crezi că toți elevii care au fost în programul Do you speak hate? au înțeles cu adevărat ce ai vrut să faci tu acolo?”. În niciun caz toți, dacă sper la trei sferturi mi-e că sunt prea încrezător, dar faptul că am investit timp făcând asta în loc să îmi întreb pereții din apartament de ce nu se schimbă nimic în jurul meu, m-a făcut să fiu mai realist, mai aproape de oamenii de acțiune și mai integrat în acest amplu fenomen pe care în numim ”schimbare în bine”.

Quiz

  • Recomandă un TedTalk care te-a inspirat: The revolutionary power of diverse thought – Elif Shafak
  • O carte care te-a pus în mișcare: Jose Saramago – Eseu despre orbire; Robert Sapolsky – De ce nu fac zebrele ulcer?; Yuval Noah harari- Homo Deus.
  • Un role model: Heinrich Schliemann
  • Un proiect social pe care îl găsești remarcabil:  toate proiectele premiate la Gala Societății Civile și la Gala Premiilor Participării Publice (aruncați un ochi!).
  • O pasiune și un hobby care NU sunt legate de preocuparea ta principală, despre care tocmai am vorbit: pictez (în scop terapeutic).
  • Un lucru mai puțin cunoscut despre tine: am o legătură misterioasă cu cifra 9 și cu culoarea ocru.

Informațiile din introducere au fost preluate din interviul realizat de Andreea Dogar pentru Great News.

Dă mai departe!

Fă o investiţie de viitor și sprijină financiar tinerii ambițioși. Donează pentru educație!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *