La sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1919 noul stat român cunoaște mai multe sisteme de învățământ, iar Constantin Angelescu, ministrul instrucțiunii publice în guvernele liberale, a avut un rol important în acest sens. Ministrul susținea ideea că ”sistemul de învățământ trebuie unificat pentru a se consolida conștiința națională românească.”
După Marea Unire, educația a fost ridicată la rang de politică de stat, școala devenind un instrument foarte important în construirea unei națiuni, astfel respectul fată de cei care care ”aveau carte” era evident.
În perioada interbelică elevii erau evaluați altfel față de cum se procedează acum.”Există o relație de relaxare între cadru didactic și elev” spune Georgeta Filitti, istoric. Nicolae Manolescu, critic literar, îi contrazice spusele: “Școala era deosebită față de cea de acum, dintr-un punct de vedere care mi se pare esențial: ea era bazată pe disciplinele formatoare. Nu pe specialități!”
Pe atunci, educația în școli era aplicată într-adevăr cu mai multă strictețe, elevii înțelegeau ca este o necesitate și erau astfel motivați să învețe.
Pe tine ce te motivează cel mai tare să înveți?
#100 ani de educație
Prin campania #100 ani de educație scoatem la lumină fapte mai puțin cunoscute despre cum s-a schimbat educația din 1918 și până în zilele noastre. Împreună inovăm pentru educația viitorului!
About The Author: Sdv-designer
More posts by sdv-designer