O seară de marți de noiembrie, genul ăla de zi în care te îmbraci cu 2 straturi de haine pe tine plus o eșarfă imensă și pufoasă și îți asumi că arăți ca un eschimos, doar să nu ajungă la tine aerul de iarnă. E noiembrie, dar pe cuvânt că se simte ca și cum poimâine ar fi Crăciunul.

Intru pe ușa de la cafenea și mă izbește căldura de dinauntru, încep să simt cum mâinile mi se dezgheață, pot fi și eu atentă, în sfârșit, la ce se petrece în jurul meu. Intru și văd că e plin, norocul meu este că A. și S. au ajuns mai devreme și avem deja masă. 

A. îmi este prietenă bună. Este autentică, inteligentă, conectată cu intuiția ei și face glume tot timpul. Are spirit de magician. Am aflat de la ea că folosește glumele pentru că, așa cum probabil ți-ai dat seama, majoritatea oamenilor se ia prea în serios tot timpul, iar în situațiile conflictuale o glumă creează ceea ce se numește pattern interrupt, o cale prin care îți schimbi brusc starea sau strategia.

Când A. mi-a spus că îmi va face cunoștință cu S., un indian care locuiește în Anglia, coach de vocație, ce-și găsește inspirația în jocurile de tenis, am știut că va fi o experiență cel puțin interesantă.

La masa noastră, prima porție de cartofi prăjiți este deja pe terminate, așa că mai comandăm una. Eram 3 la masă, între timp am devenit 6. Cu S. am făcut cunoștință, deja plănuim un workshop împreună. Vom insera în workshop un principiu din cartea lui S. Stai așa, S. scrie o carte?

Aflu că S. scrie o carte de dezvoltare personală bazată pe principii din tenis. În tenis, ai în medie la dispoziție 27 de secunde să servești. Doar 27. Și pentru că ai zis că ești în joc, n-ai de ales decât să servești în maxim 27 de secunde. Pe terenul de joc nu există îndoială, pentru că, dacă apare îndoiala, ai dispărut tu. Ești prezent și servești. Dar înainte să servești, te duci la partener și dai mâna cu el, pentru ca acel care ți-a fost până atunci adversar să devină partener. În felul acesta, îți asumi un fel de pact tacit că, indiferent cine câștigă, împreună deveniți mai buni în ceea ce faceți.

Nu știu dacă S. a citit despre asta în cărți de specialitate, a vorbit cu the best of the best în tenis sau dacă a trăit chiar el asta. Important este că ceva rezonează în mine. Să le luăm pe rând. Nu mai e competiție, acum ne servim unul pe celălalt în propria dezvoltare. Asta-mi sună a Generația Z.

Generația Z este proiectul pe care îl organizăm în Mureș cu sprijinul Fundației Orange. 50 de elevi de gimnaziu care creează, per echipe, 5 proiecte comunitare, 5 specialiști Orange în rolul de mentori, 10 adolescenți din comunitatea Școala de Valori Mureș în rolul de coordonatori de proiecte.

Elevii au ales să creeze 5 proiecte pentru școala lor și pentru comunitate. Printre proiecte, am regăsit ideea unei seri de Boardgames. Mă gândesc cât de frumos este că niște elevi de clasele 5-8 s-au gândit să aducă învățarea prin joacă în școala lor și că s-au unit să creeze pentru colegii lor o experiență care potențează creativitatea, gândirea critică, gândirea strategică și colaborarea.

Apoi ar fi Concursul sportiv – abia așteptăm să vedem cum arată un eveniment de promovare a sănătății atunci când e creat cap-coadă de elevi, în care sportul înseamnă distracție, iubire de sine și un soi de dans la unison într-o echipă. Și fiindcă pe lângă minte și corp avem și suflet, vă spunem din culise că toate acestea vor fi acompaniate de o superbă Expoziție de fotografii.

Elevii ăștia s-au gândit să servească ei primii pe oamenii din jurul lor. Și, înainte de ei, adolescenții coordonatori din comunitatea #Facem s-au gândit să servească ei primii pe elevii de gimnaziu. Și, înainte de ei, mentorii din compania Orange s-au gândit să servească ei primii și să fie mentori pentru adolescenții care devin adulți. Toți s-au gândit să-i servească primii pe ceilalți cu ceea ce știu ei, înainte să primească. Au știut, intuitiv poate, că bucuria vine din a-i servi pe ceilalți. Din a fi primul care servește.

Tu unde alegi să fii prima persoană care servește?


Articol scris de Ioana