Ne bucurăm când foști participanți în proiectele noastre ni se alătură pentru a construi împreună noi programe pentru tineri, aplicând practic ce au învățat și dobândind mai multă încredere în abilitățile lor. Este și cazul lui Vali Sfecliș, un Excepțional din Suceava care acum își ia în serios rolul de Local Project Manager GROW. Despre cum a fost la Excepționalii și cu ce a rămas din acest proiect ne povestește în cele ce urmează.

“Plecând acasă din Excepționalii am rămas cu multe cunoștințe. Am aflat mai multe despre mine și cei din jur, am descoperit de ce sunt capabil, ce vreau să dezvolt la mine în viitor și am învățat adevărata valoare a cuvântului <<excepțional>>. 

Unul dintre lucrurile impresionante din acest proiect a fost modul de organizare. Totul era on time, sesiunile și atelierele erau pline de informații, trainerii livrau informațiile prin metode interactive. De asemenea, relația participant-trainer era una de prietenie, ne-am înțeles super bine cu ei și eu chiar țin legătura cu unii, pentru că au o energie aparte, plină de inspirație și cunoștințe.

Din punctul meu de vedere, cel mai dificil moment a fost când a trebuit să îmi aleg o echipă sau să creez una. Eram într-o situație limită, toata lumea din jurul meu își găsise colegi, iar eu stăteam pe scaun gândindu-mă ce să fac. Aici a intervenit gândirea matematică, mi-am înșirat avantajele și dezavantajele fiecărei echipe și apoi le-am suprapus cu ce vreau eu să fac. Uneori e mai bine să gândești schematic pentru a lua o decizie.

Atelierele mele preferate au fost cele în legătură cu grupa mea, C-urile iubitoare de muncă și axate pe succes (conform testului DISC). Aici am învățat să mă înțeleg pe mine mai bine și chiar cum să mă comport cu cei din jurul meu: I-urile pline de atenție (care trebuie calmate din când în când cu un călduros ”Hai că îmi povestești după ședință”), D-urile care transpiră autoritate (care, de asemenea, trebuie trase de mână să le amintești cum stăm cu treaba și că nu putem să facem exact cum zic ei) sau chiar drăguții aia numiți S (cărora uneori trebuie să le dai o îmbrățișare și să le spui ”Da, mă simt bine, acum poți să te oprești din a-mi mângaia capul?”). Fiecare atelier a avut rolul lui pentru fiecare persoană în parte. Dar parcă îmi e dor un pic de atelierele de relaxare și ”How to deal with stres”, m-au ajutat super-mult.

Pentru echipa din care am făcut parte a fost simplu să stabilim proiectul. Nu știu cum reușesc, dar mereu sunt înconjurat de oameni creativi, plini de inițiativă, care doresc să schimbe ceva, așa că stabilirea proiectul a fost floare la ureche. Pot să spun că am avut o problemă cu ”avalanșa” de idei ce ne-a izbit, nu știam cum să le integrăm pe toate și cum să îi mulțumim pe toți.

În Biblioteca Vie am reușit să analizez foarte multe persoane influente: De ce sunt ele așa? Cum au ajuns până aici? Care a fost determinarea lor? Și multe alte întrebări de genul ăsta mi-am pus. De fiecare dată primeam un răspuns deosebit, care mă făcea să devin din ce în ce mai curios. Persoanele care au venit anul acesta au avut un efect surprinzător asupra noastră. A doua zi simțeam cum toată lumea și-a luat un update considerabil în gândire și comportament. După cum îi este și numele, ”Biblioteca Vie”, am citit aceste ”cărți” cu o poftă desăvârșită și aștept cu mare nerăbdare un alt eveniment de același fel.

Ziua în care am vizitat companiile a fost o experiență de neuitat. Pentru prima dată mi-am dat seama cât de variate sunt anumite domenii, dar și cât de interesanți și dedicați sunt oamenii care lucrează în firmele respective. De asemenea, am putut să vorbesc cu niște persoane foarte open-minded de la care am început să învăț extrem de multe lucruri. Spre exemplu, la ”Maison Dadoo” am învățat că trebuie să mă dedic lucrurilor care îmi fac plăcere și că nu există termenul de ”probleme”, există doar o rezolvare mai lungă.

Eram la un pas de a nu veni în Excepționalii; totul ține de mentalitate și cât de curajos ești să ieși din zona de comfort. Așa că mesajul meu pentru viitorii Excepționali este următorul: Să nu vă fie frică de eșec, este inevitabil, nu poți trăi o viață întreagă crezând că ai să câștigi în fiecare secundă a existenței tale. Eu mă trezesc în fiecare dimineață și îmi spun următorul citat <<Poți face întodeauna mai mult decât ai crezut>> (Roger Martin).”