W3Schools.com
W3Schools.com
W3Schools.com style=
W3Schools.com

Iubirea în stilul chic românesc

Iubirea în stilul chic românesc

Posted in Prieteni and tagged , | Leave a Comment

Cea mai frumoasă declaraţie de iubire din lume este cuprinsă în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. Despre dragostea aceea care este binevoitoare, rabdă, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă… Dragostea aceea care nu cade niciodată, noi o regăsim în fiecare fir ţesut, cusut, croşetat sau împletit de la noi din atelier şi în fiecare poveste!

Primul lucru pe care l-am descoperit, pe fondul acestui tip de dragoste aplicată, a fost că modernismul nu s-a născut pe loc gol. Pentru a exista, el are nevoie, la bază, de tradiţie. Totul e construit ca o piramidă, cu piatră de temelie solidă! Să zicem că la noi la atelier săpăm toată ziua ca să aflăm poveştile pietrelor care ţin în spate lumea asta cu toate ale sale! Suntem cocheţi şi noi, ne bucurăm de tot confortul şi civilizaţia lumii moderne, dar încercăm să o facem aflând rădăcina şi rostul fiecărui lucru! Cele care nu ne par a fi în rânduiala firească, în adevăr, le ocolim. De celelalte ne bucurăm cu tot sufletul!

atelier

Eu spun mereu despre “copiii” mei de la atelier că sunt cei mai buni şi mai frumoşi din lume! Mi i-a dat Dumnezeu cadou aşa, pur şi simplu. Cu multă dragoste! Lucrăm împreună de 2 ani! Am sădit în ei sămânţa care a găsit loc prielnic şi dau roade însutit! Lumea este a lor. Mă dau un pas în spate şi aş vrea să vă prezint ce am mai autentic, mai de valoare, mai frumos şi ce iubesc eu astăzi: pe ei. Povestea mea vreau să v-o spun prin intermediul poveştilor lor, pe care le-am învăţat împreună. O parte dintre ei sunt adolescenţi! Fete şi băieţi faini, care au învăţat să amestece vechiul cu noul în combinaţii echilibrate, de succes. Încă mai descoperim, încă mai învăţăm. Despre dragoste, autentic, românism şi atelierul Mândra Chic din cadrul Muzeului de Pânze şi Poveşti, cu Silvia, Casiana, Diana, Laurenţiu şi Lucian.

Silvia, 16 ani:

SilviaSă iubeşti, e lucru mare. Poate cel mai mare şi mai frumos dintre toate câte ţi se pot întâmpla. Nu toată lumea este în stare să iubească necondiţionat. Dar este important ca toată lumea să aibă măcar un pic de dragoste pentru ceea ce înţelege, la un moment dat, că îl defineşte. Pe noi, la atelier, ne defineşte autenticul românesc. Îl căutăm, îl studiem, lucrăm cu el, îl iubim. Îi facem în fiecare zi loc în viaţa nostră! Am avut şansa să luăm contact cu el pe limba noastră, adaptat frumos la vremurile noastre şi cu fiecare zi care trece ne surprindem pe noi înşine cu câtă dragoste mai adăugăm câte un element tradiţional în garderobă, în spaţiul nostru de confort: ba o brăţară cu tricolor, ba un inel de designer cu un semn românesc cusut şi montat în argint, ba un Tricou Fain pe care scriem câte un mesaj neoş, ba o geantă de piele lucrată manual, ba ne apucăm să ne facem noi câte o ie pe care o îmbrăcăm cu jeanşi şi Converse… Românesc înseamnă rădăcină şi este aproape obligatoriu!

Casiana, 17 ani:

CasianaEu am prins prima dată drag de istoria românilor la atelier la noi! Şi prin supapa asta deschisă la mine în minte, au pătruns apoi toate: tradiţie, autentic, pânze şi poveşti. Una câte una. Şi am început să fiu mândă că sunt româncă. Şi să fac declaraţii publice, asumate: de la postări pe Facebook, la tricouri, insigne sau prelegeri ţinute colegilor, până la trăire efectivă. Am înţeles că trebuie să caut în mine şi în jur. Şi am pornit în cea mai frumoasă călătorie. Am făcut asta şi am descoperit lucruri minunate! România poate să fie şi este extrem de cool prin foarte multe lucruri care o definesc. De la eroi, la relief şi felul în care ne păstrăm credinţa, până la fascinantul design al hainelor strămoşilor noştri! Orice element vechi, fain combinat, “rupe gura târgului”. Uite, de exemplu, noi ne-am propus ca până pe 24 iunie, când se sărbătoreşte Ziua Universală a Iei, să ne coasem singure câte o ie! Noi suntem adolescente, dar şi fetiţele de 10 ani muncesc cot la cot cu noi! Şi coasem semne vechi şi aflăm poveşti şi descoperim că toate aceste simboluri sunt mult mai mult decât ne-am putea închipui vreodată! Sunt uber-cool! Şi e musai să le ducem mai departe. Mi se pare mai responsabil să fac asta decât să fiu unul dintre miliardele de pe lumea asta care duce mai departe un super brand artificial mondial, nu?

Diana, 17 ani:

DianaAutenticul ne diferenţiază de restul naţiilor! Ori, înainte să fiu cetăţean al lumii, sunt româncă. Şi am o datorie sacră să nu dezrădăcinez românismul cu tot ce înseamnă el de fapt.  Lumea se schimbă, merge mai departe într-un ritm galopant, suntem ca într-un vârtej din care riscăm să ieşim în tricou chinezesc, pantaloni cu semne orientale şi eventual o pereche de pantofi din piele de ceva animal american. Asta în cazul în care nu ieşim desculţi şi, vorba aceea, ”rupţi în fund”! Aşa că, ce facem noi acum la atelier, e un soi de rezistenţă maximă. Ţinem de ia noastră, de pânzele, semnele noastre vechi, le legăm de noi ca să nu le zboare vijelia asta care bate peste lume. Şi dăm mai departe, prietenilor, ca într-un lanţ ce ne ţine împreună în povestea asta: ba un Tricou Fain pe care am prins din zbor o pânză veche, ba o vorbă autentică, ba o insignă din materiale naturale vesele… Mai nou, am scos colţii: perne de design, reinterpretarea colţilor lupului din folclorul românesc 🙂  Şi toate acestea le împărtăşim cu toţi cei care iubesc aceleaşi lucruri ca şi noi, pentru ca împreună să ieşim neşifonaţi din furtună, mândri şi făloşi aşa cum ne stă bine nouă, românilor!

Lucian, 17 ani:

LucianDragoste de autentic nu se diferenţiază  de dragostea de ţară, de neam sau de oamenii lângă care trăieşti în fiecare zi! Dacă îi iubeşti pe unii, ceilalţi se includ automat în pachetul ăsta pe care l-am primit în dar!  Dacă o iubeşti pe mama, iubeşti o dată cu ea neamul din care face parte,  ţara, bunicii, poveştile, costumele şi tradiţiile lor. Hai să povestim un pic de Dragobete. În acest moment e cea mai vizibilă sărbătoare a dragostei la români. Dar, iubirea nu are o singură zi alocată. Noi facem la atelier Tricouri Faine cu “iubesc aprig” în fiecare zi din an. Aşa cum nici ţara nu mi-o iubesc doar de 1 decembrie. Port mereu la mâna stângă un tricolor. Am învăţat asta la atelier, la noi. Vreau să am mereu o bucăţică din România mea, oriunde m-ar timite dumul. Uite, noi băieţii, la Muzeul de Pânze şi Poveşti  cochetăm şi cu designul tricourilor, pentru că mi se pare că este forma supremă prin care putem duce bucăţele de tradiţie mai departe, dar lucrăm şi pe restaurare. Încercăm să păstrăm rostul firesc, masculin, în tot ce facem aici. Rânduiala românească. Bărbaţii au fost dintotdeauna gata de război. Poate război nu mai înseamnă puşcă şi tun, dar categoric înseamnă dragoste de firesc, de rânduială, de ţară, de neam şi de autentic.

Laurenţiu, 17 ani:

LaurentiuVă spun din start: o să îmi fie greu să definesc în cuvinte dragul nostru pentru autentic! La muzeu nostru simţim asta ori de cîte ori meşterim câte ceva prin curte… Fiecare piatră, bucată de lemn sau pânză de aici are câte o poveste… Aici, la ţară unde trăim noi, autenticul e mai prezent decât în alte părţi. Este posibil să ne fi fost astfel înlesnit accesul spre descoperirea tainelor şi frumuseţilor lui. Acum ni se pare că e pretutindeni. La vedere sau mai ascuns… Ceea ce facem noi de fapt e să îl şlefuim şi să îi dăm drumul în lume, să îl facem mai accesibil şi celorlalţi Eu vreau să fac arhitectură şi privesc tricourile din punctul ăsta de vedere! Le iubesc pentru că sunt ca o casă românească, făcută cu rost şi rânduială, cu temelie solidă, cu ziduri bune, ferestre luminoase spre lume şi acoperiş pe care nu-l ia nici o vijelie, de pe care dăinuie crucea creştină. Nu au nici un briz briz inutil, strălucitor sau pompos, sunt văruie cu bun simţ şi la intrare, deasupra la uşă, au câte o vorbă de duh, autentică. Le trimitem peste tot prin lume şi mă bucur să ştiu că  o parte din noi merge mai departe o dată cu ele! Şi când spun noi, spun România asta frumoasă pe care am învăţat să o iubim necondiţionat! Dacă m-aş fi născut în Franţa, iubeam probabil Franţa cu tot ce avea ea mai bun şi mai frumos! Dar, am avut şansa să mă nasc în România şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta! Mi-ar plăcea să fim tot mai mulţi care să vorbim în… dialectul ăsta 🙂

Alina Zara

 

Articol scris de Alina Zară – iniţiator şi coordonator proiect Mândra Chic / Muzeul de Pânze şi Poveşti.

Credit Foto: Cosmin Neag (16 ani)

——-

Dă mai departe!

Fă o investiţie de viitor și sprijină financiar tinerii ambițioși. Donează pentru educație!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *