Bună, tot eu sunt, Geanina. Ne-am mai cunoscut anterior în primul articol al seriei Jurnal de prof. Dacă nu ai citit încă, dă click aici: https://scoaladevalori.ro/jurnal-de-prof/

Cred că este momentul în care ar trebuie să ni se schimbe prioritățile. Remarc eforturile Ministerului Educației de a menține emisiunea Teleșcoala, inițiativa este salutară, însă nu trebuie să uităm că procesul de predare-învățare-evaluare este strâns legat de feedback. Copilul învață în momentul în care primește susținere, iar profesorul vrea să facă mai mult atunci când remarcă eforturile susținute și rezultatele pozitive ale elevului. Perioada aceasta este despre conectare, conexiune, despre a fi inimă lângă inimă.

Cum am primit vestea izolării

Urmăream de ceva vreme situația în Italia și mi se părea puțin probabil să scăpăm fără să existe consecințe și la noi în România. Ceea ce mă îngrijorează pe mine în această situație este dorința de a ne împărți între noi și ceilalți, se urmează firul istoriei de a căuta un țap ispășitor. România este clar o societate în care nu s-a investit emoțional, care nu știe ce este empatia și care crește generații la rând în stilul acesta. De aceea poate mai mult ca niciodată se remarcă acum rolul profesorului, rolul școlii de a transmite dincolo de conținuturi, valoare. 

Poate că această societate atât de măcinată de nevoia de a te valoriza pe tine prin devalorizarea celuilalt se va reseta și va porni în altă direcție, una în care creștem împreună și ne valorizăm reciproc. Când vine vorba de teamă, frică, limite, întotdeauna aceste sentimente scot din oameni ce e mai rău, dar pot scoate și ce e mai bun.

Mă îngrijorează ce se întâmplă?

Grupul de Whatsapp cu care comunic cu clasa la care sunt dirigintă se numește Familia. În momentul în care unul dintre aricii mei, cum îi alint eu, nu răspunde la apel mă gândesc să nu fi pățit ceva. După ce a fost instalată starea de urgență,  m-am gândit în primă instanță că cei mici vor privi izolarea ca pe un fel de vacanță, dacă situația se prelungește însă și ei vor resimți teamă, panică. Acasă, fiecare dintre copii se confruntă cu o situație particulară, am arici ai căror părinți lucrează în armată, ori în domeniul sanitar și atunci ei preiau din temeririle părinților când văd cu ce se confruntă aceștia. Ca profesori, ca părinți, trebuie să gândim pozitiv și într-un fel sau altul să ne mobilizăm să vedem cu toții jumătatea plină a paharului, pentru a putea transmite aceste sentimente și copiilor.

Mutarea în digital

Mediul online nu îmi este neapărat necunoscut, am mai apelat la acesta când lucram cu elevii pentru olimpiadă sau diverse activități. Ceea ce am descoperit în această perioadă a fost platforma Zoom, cu care am învățat să lucrez după ce o prietenă mi-a explicat fiecare pas în parte, la fel am învățat cu o altă prietenă despre platforma EasyClass.

Trebuie să vă povestesc însă cât de minunată este solidaritatea și ajutorarea dintre elevi și chiar profesori, observată în momentul în care un arici de clasa a V-a a filmat pas cu pas ce trebuie să faci pentru a participa la o lecție online și a trimis colegilor săi. Ne ajutăm astfel să învățăm și să descoperim împreună.

Nu toți elevii și profesorii au acces la educație online

Unul dintre elevii mei, a cărui mamă lucrează în sistemul sanitar, a fost trimis la bunici,  din motive de siguranță. Cu siguranță are acces la internet prin intermediul telefonului, însă fiind o zonă retrasă semnalul este slab, așa că nu poate participa la orele online. El are însă de făcut o serie de teme pentru a nu pierde exercițiul.

De când am intrat în această vacanță fortuită, profesorii au fost alături de copii cum au putut mai bine, fiecare s-a asigurat că elevii vor parcurge sau vor relua anumite exerciții. După o perioadă de absență din cadrul formal, cel dat de sala de clasă, de cele mai multe ori copiii mai pierd din noțiunile achiziționate, perioada aceasta va fi asemănătoare, vor trebui reluate anumite informații. E greu să dăm deocamdată pronosticuri legate de educația online.

Nu este ușor de gestionat modul în care se conectează la lecția online fiecare copil. Unii se conectează și prin camera video, alții nu. Ca și la orele predate la clasă, cei care vor și sunt atenți, vor fi prezenți întrutotul, dar există și gașca veselă, cu care îți este mai la îndemână să te conectezi atunci când ești față în față. Este vorba de rigoare și disciplină autoimpusă.

Situația în care suntem demonstrează cel mai bine problemele cu care se confruntă societatea noastră: conectarea la comunitate, pasarea vinei și a responsabilității. Sistemul de învățământ are nevoie în acest moment de oameni lucizi și hotărâți care să ia niște măsuri ce n-au legătură cu votul de popularitate, ci cu a face ceea ce e corect.

O vizită online la British Museum și o temă despre propriile mesaje, artefacte ale timpurilor în care trăim

Părțile pozitive și negative ale educației online

Părțile pozitive sunt cele legate de faptul că poți fi aproape de copii, te conectezi cu ei și ei cu tine, căldura trece dincolo de ecran, dacă tu ai creat anterior la clasă un mediu echilibrat al procesului didactic, vei regăsi acest lucru și în online, diferența este că în online dacă copiii nu vor, nu vor fi acolo. La una dintre orele mele, unul dintre copii avea un papagal cu el în cameră, ale cărui triluri îi distrăgeau pe toți. Practic în timp ce îmi desfășuram lecția online am vorbit în tandem și eu și papagalul, aveam astfel sentimentul că aricii îl urmăresc mai mult pe colegul lor decât pe mine. În online factorii perturbatori sunt mai mulți decât în sala de clasă, unde profesorul are mai mult control.

Situațiile de genul acesta sunt comice. Giumbușlucuri din astea se întâmplă și în sala de clasă, e firesc, sunt copii, parcurgem vreme de 50 de minute niște conținuturi, în acest timp ei se pot plictisi, de aceea rolul profesorului este să capteze atenția, să-i motiveze, să-i valorizeze și implicit să prezinte lecția într-o manieră accesibilă.

Cum este să fii profesor la distanță

Când vine vorba de predarea materiei mele, istoria, încerc să lucrez la modul în care elevii interpretează lucrurile, le pot cere să vizioneze un filmuleț, apoi discutăm pe baza lui. Lucrurile se schimbă însă de la o materie la alta și e mai complicat când vorbim de discipline de evaluare națională.

În mediul rural, situația educației online este dificilă. Nu toată lumea are acces la internet, la apă curentă, darămite la internet, de departe îți poți pune problema că vor reuși să se conecteze.

Trebuie să ținem cont și de vârstă, de accesul nostru la elevi, atât cât ne permite tehnologia. Am colegi în vârstă care au luat legătura cu elevii prin Whatsapp, alții prin email, fiecare pe măsura posibilităților. Eu sunt convinsă că niciun curs de formare, nu a fost atât de intens pe cât informațiile pe care au încercat profesorii să le acumuleze în perioada de după instalarea stării de urgență, când fiecare dintre noi a încercat să se familiarizeze pe cont propriu, am primit apoi și ajutor, cred că acum s-a simțit efortul comun al profesorilor. Mi-au plăcut reacțiile neașteptate ale aricilor mei, îmi spun mereu că le este dor de școală.

Atelierul de integrare digitală livrat de Școala de Valori

Am participat în această perioadă la primul modul al atelierului de integrare digitală livrat de Școala de Valori și pot să spun că a fost extrem de interesant.

L-am avut ca trainer pe Tiberiu Georgescu. Eram o gașcă de profesori, probabil unii mai panicați ca alții, dar trainerul a avut răbdarea necesară de a ne explica și de a răspunde pas cu pas întrebărilor. Acesta a avut extrem de multă deschidere, a explicat astfel încât fiecare dintre noi să poată înțelege, suportul de curs a fost de asemenea de un real ajutor. O parte din subiectele prezentate le cunoșteam, precum Google Classroom, dar am descoperit și lucruri noi. Am apreciat cu toții comentariile sale pozitive: „Dacă nu ai reușit mai încearcă”, „Dacă nu te descurci nu-ți face griji”. Ceea ce a contat nu a fost conținutul, ci felul în care s-a conectat cu noi. Asta mi s-a părut salutar.

În această perioadă, dau mai multă credibilitate conexiunilor pe care le stabilim cu elevii noștri, nu neapărat conținutului predat, ci modului în care putem fi alături de ei.

Cum arată o zi din Jurnal de izolare al unuia dintre elevii mei

#TuCeFaciAcum?

Redactor: Olimpia Nicolae

Tags: , , ,