Educația este un cuvânt cu rezonanță în istorie și cu tot atât de multe așteptări cu cât drumul ce îl deschide este unul determinant în ceea ce privește formarea unei noi generații și, implicit, a întregii societăți.

În această perioadă, privirea noastră s-a îndreptat mai mult asupra sistemului educațional, mutat peste noapte din real în virtual. Și dacă până acum vorbeam despre competiție ca mijloc de ierarhizare și recunoaștere a valorii noastre, mai nou am început să vorbim despre cooperare și întrajutorare, devenite importante și definitorii în formarea noastră. Să nu înțelegeți că nu erau importante și înainte, ci pur și simplu în tumultul vieții noastre parcă nu mai era loc și pentru ele.

Ne-am trezit într-un angrenaj comun, elevi, părinți, profesori încercând să facem alegeri cât mai corecte legate de copiii noștri. Adulții au spus și spun multe despre ce se întâmplă zilele astea cu sistemul educațional. Se pun întrebări, se caută soluții. Dar ce spun ei, copiii, și cum au receptat această perioadă? Ei bine, ar trebui să ne dea de gândit:

Ștefan: Din punctul meu de vedere, această depărtare de prieteni, amici sau profesori ne va apropia și ne va aduce împreună. În viitor, cu siguranță consider că vom evolua și vom avansa datorită decăderii acesteia.

Când ne vom ridica din cenușă, vom fi de 10 ori mai puternici ca înainte, ceea ce înseamnă nerenunțare.

Ioana: După mine, întâlnirile pe Zoom au fost ca o distragere de la tot ce se întâmplă în lume, un mediu în care ne putem exprima liber, fără sa fim judecați.

Perioada de izolare parcă lasă să iasă la iveală toate sentimentele tale ascunse. De exemplu, atunci când plângi fără să ai un motiv anume. Am experiența asta destul de des, din păcate.

Până la urmă, sper să se rezolve toate lucrurile astea și să revenim la viața noastră obișnuită.

David: Știu că ne este greu în perioada aceasta, dar trebuie să stăm în casă deoarece este o perioadă foarte importantă. Chiar dacă ne este dor de familie, prieteni, colegi și profesori, trebuie să rezistăm. Pentru mine, această perioadă este una pe care nu mai vreau să o întâlnesc vreodată. Știu că întâlnirile de pe Zoom ne-au ajutat să ne mai revedem cu profesorii, dar tot nu este ca înainte.

Cătălin: Aceste întâlniri de pe Zoom au fost ca o gură de aer, adică din cauza acestei perioade. Distanțarea socială a fost maximă, dar viitorul ne învață că putem să ne întâlnim, să ne vedem, dar nu fizic încă, ci doar cu gândul sau sufletul.

Însă perioada acesta ne învață faptul că de acum trebuie să ne obișnuim cu aceste situații. Omul trebuie să înțeleagă că acest lucru este din cauza lui. Vreau să spun că omul, prin faptele sale, distruge. În încheiere, iubește planeta, nu polua, căci în viitor o gripă va deveni atât de mortală încât nici nu ne dăm seama. Așa că respectați pământul! Mai vine întrebarea de ce anumite animale dau niște viruși mortali? Pentru că, chiar noi i-am cauzat.

În final, spun că după această perioadă poate vom ieși mai optimiști, mai gânditori, mai înțelegători.

Maria: În această perioadă în care stăm acasă, am învățat valoarea timpului petrecut afară alături de familie și prieteni. Îmi este foarte dor de bunicii mei și de voi, chiar dacă ne certăm, dar le rezolvăm într-un final și reușim să ne înțelegem.

De asemenea, în această perioadă am gătit, am făcut curat peste tot, m-am uitat la Asia Express sau la filme, am vopsit ouă, am mâncat cozonac, am plâns, am râs, de toate.

De fiecare dată când părinții mei se duc la muncă sau la cumpărături, se expun unui pericol, mi-e frică, chiar dacă se protejează. Abia aștept să-mi reiau activitatea și să ies din casă.

Anisia: Consider că tot ce se întâmplă acum, adică perioada aceasta de repaus, este cu un scop. Pentru a petrece mai mult timp cu familia cu care poate petreceam timp și înainte, dar nu ne bucuram de el.

Acum, în loc să ne gândim la faptul că nu ne mai vedem prietenii sau colegii, am putea să ne gândim cât de importante sunt momentele astea petrecute cu părinții, frați, surori, chiar și bunici in cazul meu.

În „vacanța” asta am învățat multe, mi-am descoperit talentul culinar de care habar n-aveam. Am învățat multe jocuri si am învățat fiecare colțișor al grădinii.

Am avut și momente de furie, plictiseală, nervozitate, am simțit pur și simplu că nu mai fac față , dar am trecut peste. Sper să mă revăd curând cu prietenii și colegii pentru că îmi lipsesc.

Betty: Pentru mine, perioada aceasta a însemnat o relaxare din punct de vedere psihic, dar și fizic. Am învățat cum să-mi stăpânesc mai bine emoțiile, am petrecut mai mult timp cu familia, ceea ce în mod normal nu prea o făceam.

Această ,,pandemie” m-a ajutat să înțeleg că timpul este mai prețios ca niciodată în aceste momente și că familia e cel mai prețios lucru de care ai nevoie.

Totodată, m-a facut să mă simt, în unele momente, singură și fără puteri. În noapte de Înviere, sincer să vă spun, am clacat, în sensul că nu am mai putut ține în mine toate acele gânduri apăsătoare legate de dorul de bunici, prieteni, colegi, școală etc. Am izbucnit în plâns.

Știam că în fiecare an mergeam la biserică unde mă mai întâlneam cu bunica, stăteam lângă ea cu o lumânare în mână, ne mai povesteam una alta despre cum ne-a fost ziua.

Chiar îmi doresc ca această corona „minunată” să se termine odată pentru totdeauna deoarece nu cred că sunt singura care gândește așa. Pur și simplu mi-a întors viața cu susul în jos.

Beatrice: Prietenia este un cuvânt greu. Ea nu se schimbă niciodată, înțelesul său este de sine stătător, iar în această perioadă mi s-a dovedit acest lucru.

Prietenii care îmi erau aproape pe timpul școlii, mi-au fost alături și acum. Am putut comunica prin video-conferințe zilnic. Nu am simțit că ni se deteriorează prietenia pe care o avem de mulți ani. Atunci când ne vom vedea, ne vom bucura foarte mult, asta este categoric.

Lipsa școlii în viața mea s-a simțit și cu bune și cu rele. Îmi lipsesc momentele când ajungeam acasă și eram bucuroasă pentru că am reușit să fac ceva nou în acea zi. Și momentele în care ajungeam acasă și eram supărată pentru că am avut matematică și ora nu a decurs așa de bine pentru mine.

Orele pe platforma Zoom au mai alungat dorurile pe care le-am avut în perioada aceasta. Vreau să ne vedem față în față, nu doar prin aplicații, iar pentru ca acest lucru să fie valabil, hai să #stămacasă.

Un singur lucru vreau să spun, cel mai important: prietenia nu se distruge doar pentru că nu există contact direct, ea se menține deoarece acele persoane țin atât de mult una la alta încât distanța nu le poate opri.

Rareș: Pentru mine, perioada aceasta a fost ca un Rai pe pământ. Eu de obicei nu am timp să fac majoritatea lucrurilor pe care mi le propun și în perioada aceasta am reușit să simt dulcele sentiment de „plin înăuntru”.

Pentru mine, „pandemia” aceasta mă ține în casă, locul meu preferat din lume. Eu, de asemenea, ascult ceva ce îmi place dacă nu am un prieten cu care să vorbesc, deci în majoritatea timpului ascult muzică.

Depărtarea față de colegi nu a însemnat nimic deoarece avem conferințele pe Zoom și ne mai întâlnim unii cu alții. Ar trebui să învățăm de asemenea să găsim multe lucruri cu care să ne ocupăm timpul și sa comunicăm unii cu alții, să nu ne simțim singuri.

Răzvan: Eu consider că au fost foarte plăcute orele online. Și aș vrea să mai facem pentru că în perioada aceasta trebuie să fim optimiști,dar consider că trebuie să ne vedem toți prietenii.

Raluca: Pentru mine, această perioadă este ca o vacanță de relaxare și, în primul rând, am petrecut mult timp cu familia.

Când mergeam la școală, stăteam puțin cu mama, nici nu aveam timp să vorbesc cu ea. În această situație prin care trecem cu toții am avut mai multe stări: fericire, tristețe, singurătate, nervozitate, plictiseală etc.

Cu toate acestea, am ajutat în treburile gospodărești, am vizionat multe filme, am vorbit cu apropiații pe cameră. În concluzie, trebuie să fim uniți, să vorbim cât mai mult și să ne revedem cu bine. Fiecare dintre noi trebuie să apreciem mai mult natura, oamenii de lângă noi și să iubim tot ce ne înconjoară.

Părerile copiilor (de gimnaziu) sunt tot atât de diferite pe cât sunt și ei. Un fir roșu străbate totuși gândurile lor și este dat de nevoia de conexiune. Și atunci când noi, cei mari, nu avem răspunsuri, poate ar trebui să fim mai atenți la ce spun copiii pentru că, în fond, ceea ce ne preocupă are legătură, în primul rând, cu ei.

Nu uita să citești și celelalte articole din seria Jurnal de Prof, care ne oferă părticele din viața unui cadru didactic care aduce lumină în viața elevilor săi: Geanina Țurcanu! #TuCeFaciAcum?

Campania de conștientizare și responsabilizare #TuCeFaciAcum? este o inițiativă Școala de Valori ce vine ca o continuare firească a misiunii noastre de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți, prin educație centrată pe valori. În contextul crizei generate de pandemia cu COVID- 19, este imperios necesar ca fiecare dintre noi, începând cu vectorii educaționali, continuând cu familiile, și până la fiecare adult, tânăr, adolescent, să conștientizeze răspunderea, responsabilitatea civică pe care o are, precum și importanța continuării procesului educațional în mediul online.

Îi inspirăm și-i îndemnăm pe adolescenți, tineri, profesori, pe oameni să ne împărtășească prin social media ce fac, ca răspuns la ceea ce facem noi – o pot face prin fotografii, text, video, audio, etc. Ei ne pot eticheta și pot utiliza #TuCeFaciAcum? Scopul este să acumulăm cât mai multe modele de comportamente solidare, creative și responsabile. Societatea se schimbă atunci când tinerilor le pasă.

Redactor: Olimpia Nicolae

Tags: , , , , , , , ,