A început numărătoarea inversă până la a treia ediție a proiectului Excepționalii! Te invităm cu drag să citești gândurile unei tinere participante, implicată și în alte proiecte Școala de Valori, care iubește domeniul vizual-estetic: Casi Țârlea.

Ceea ce urmează să citești este mărturia unei pasionate de design. Și va fi foarte sincer. 

Întotdeauna am avut un anume simț estetic.

Întotdeauna am avut o anume plăcere în a admira frumosul, în a sesiza culori, forme și de fapt, cam tot ce mă înconjura, de la reclame, afișe, postere, font-uri, până la modul în care magazinele alimentare din spatele blocului își brand-uiesc numele pe pancartă banală cu Coca-Cola sau cine știe ce alt gigant din industrie. Însă nu întotdeauna am știut ce se află în spatele întregii piețe, de câtă răbdare și migală și multe alte abilități și calități e nevoie ca să creezi asemenea materiale. Și nici nu am observat ce cantitate gigantică de asemenea material există.

Când am intrat în AIESEC s-a produs metamorfoza omidei în fluture. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Atunci m-am înscris în departamentul de Marketing. Nu neapărat pentru că mă atrăgea în mod special, ci pentru că totul arăta atât de bine acolo.

Așadar, am început așa-zisa perioadă de probă cu organizarea unui eveniment în cadrul căruia am avut de creat materiale de promovare în tema anilor ’20, pentru că asta era tematica evenimentului. Dar până ca eu și colega mea de departament să ajungem să facem semne de carte, invitații, stickere, postări și alte distracții, trebuia să urmăm un scurt training livrat de vicepreședintele de marketing.

Chiar și a avea Photoshopul instalat pe laptop mi se părea mare lucru. Iar când am ajuns să urmăresc cursorul sprinten al team-leaderului pe ecranul laptop-ului scufundat în ferestre și poze, mi-a fost și mai puternică această impresie de “mare lucru”. Îmi era greu să urmăresc, să rețin toate mișcările, procedurile, sfaturile, șmecheriile, rămâneam în urmă și mă panicam. Eram acel tip de elev: dornic de a învăța și panicos.

Dar în cele din urmă, după o săptămână în care m-am abonat la bunăvoințele colegei mele, la ședințele telefonice de consiliere emoțională și profesională pe tema Photoshop și cum să-l domini, am adăugat această operațiune pe lista de realizări, pentru că am reușit, în final, să termin de editat un semn de carte absolut minunat. Acum eram liniștită, pentru că aveam bazele, dar mai aveam atâtea de făcut. Însă mi-am păstrat calmul, pentru că mă abonasem oricum și la numeroase canale de Youtube cu tot felul de tutoriale.

A urmat o perioada de instalare-dezinstalare-reinstalare, și la propriu și la figurat, aici mă refer din punct de vedere al stării mele de spirit, al muncii mele, și în mod evident, mă refer și la aplicația Adobe Photoshop. A urmat o perioadă în care m-am străduit mult să fac tot felul de design-uri, așa cum ziceam, stickere și materiale de publicitate, bineînțeles că nu toate reușite, am primit și ajutor, am lucrat și ca echipă. Toate au ieșit exact cum ne-am propus. Poate chiar mai bine.

Un an, după această introducere în Marketing de success, doar asta am făcut. Campanii online, postări, tot ce ținea de această identitate vizuală a organizației. Îmi petreceam weekend-uri întregi cu laptop-ul în brațe, pentru ca la sfârșitul zilei să mă întreb dacă nu cumva mi-au crescut și mie fire și cipuri în picioare. La sfârșitul zilei, cum spuneam, cu o durere neprietenoasă de cap și disconfort la ochi, eram absolut sigură că nu mă voi mai întoarce la a avea asemenea preocupări migăloase și mâncătoare de timp. Exclusă o carieră și exclus un viitor în acest domeniu în organizație.

Așa am și făcut, am luat o pauză. Doar în AIESEC, însă. Aparent, destinul m-a pregătit astfel încât să continui să creez. Am continuat, așadar, să asamblez postere și flyere și ce mai era nevoie pentru alte organizații în care eram, pentru evenimente Interact, prin școală și așa m-am împrietenit în mod oficial cu Photoshop-ul.

Nu mult timp după ce am semnat contractul de parteneriat și prietenie cu coechipierul meu digital, s-a ivit o altă ocazie să exersez, să continui să învăț. O conferință Interact. Eram director de department Comunicare, Marketing, PR, cu alte cuvinte eram liberă să creez, să-mi fac propriile reguli și pentru prima data să-mi cunosc în totalitate stilul. A fost cea mai complexă experiență în domeniu de până atunci. A fost un real succes. Și de atunci, m-am scufundat în acest hobby, transformat de multe ori în job, în culori, coduri, fonturi, iconițe, logo-uri, dimensiuni, poze. În Graphic Design.

Deja aveam o anume reputație. Am creat tot mai mult și mai mult. Campania de promo la o ediție GROW m-a făcut vizibilă și mai departe, astfel încât, după ceva timp, am ajuns să fac predominant materiale pentru acest proiect, și să trebuiască să fac ordine printre atâtea foldere și informații și tot soiul de documente.

Repulsia mea inițială față de graphic design bazată pe experiențe stresante și neplăcute s-a transformat într-unul din lucrurile care-mi dau cea mai mare satisfacție. Au trecut doi ani de la primul contact. Doi ani de când urmăresc tutoriale, de când fac încercări, de când vânez oportunități ca să câștig experiență. Fac exact ceea ce am spus că nu voi face: îmi doresc să urmez o carieră în design.

Am promis că voi fi sinceră. Fac o mărturisire. Nu sunt cea mai bună la design. Nici nu am așteptarea asta. Însă e în top 3 lucruri la care mă pricep. Și sunt foarte activă în domeniu. Motiv pentru care am considerat că a ști să îmblânzești Photoshop sau Illustrator, folosindu-te de experiența anterioară, se încadrează în lista cu “Ce mă face pe mine excepțională” pe care am completat-o în momentul în care am aplicat la proiectul Excepționalii.

Peste câțiva ani poate, această poveste va căpăta alte valențe și semnificații, și cel mai probabil, și alte dimensiuni. Însă până atunci, aș vrea să le mulțumesc tuturor persoanelor care au apărut la un moment dat în poveste, care m-au îndrumat sau m-au remarcat. Și îi mulțumesc și lui Albert Einstein că a spus atâtea lucruri frumoase despre creativitate care să mă inspire în momentele în care sunt nevoită să deschid geamul ca să pătrundă ideile în dezordinea de pe birou. Creativity is intelligence having fun. Fără îndoială.