Un alt Excepțional, o nouă porție de inspirație. Astăzi, Anamaria Holotă, de două ori participantă la proiectul Excepționalii, așterne pe hârtia virtuală a blogului nostru gânduri despre experiența ei cu acest program. Pregătește-te să afli detalii din culise despre “Do Your Thing” și ”La Obiect”, proiecte de impact implementate în comunitățile locale alături de echipele din Excepționalii! 

Trebuie să recunosc că povestea pe care o scriu astăzi a început cu puțin noroc. Am avut norocul de a crește lângă oamenii potriviți care m-au inspirat, care m-au educat prin exemple pozitive, m-au ajutat să îmi găsesc propriile valori. Ceea ce e la fel de important este faptul că întotdeauna am făcut câte ceva, mereu eram ba pe la vreun cerc de dans, ba pe la desen, teatru, limbi străine, în căutarea marii pasiuni și a talentului. Mi-a plăcut la teatru și am rămas acolo până când școala a devenit marea prioritate.

Ulterior, am ajuns la liceu și spre marea mea surprindere, aveam timp liber. Așa a apărut voluntariatul pe lista mea de interese. Ușor timidă am intrat în ceea ce nu știam că se numește ONG, mi-au plăcut oamenii și am rămas. Simțeam că pot face mai mult, mi-am asumat responsabilități, am făcut din ce în ce mai mult, am învățat să scriu proiecte, am fost voluntar la fiecare eveniment existent în orășelul meu pentru o bună perioadă de timp.

La început știam că fac voluntariat pentru că simțeam că e de datoria mea să contribui și pentru că nu suport să fiu inutilă. Ulterior, n-am mai setat obiective mari, nu mi-am propus să salvez pe nimeni ori să schimb din temelii totul, ci doar eram activă și mă simțeam bine cu munca mea. Probabil așa am ajuns la Excepționalii în 2016, când eram vicepreședintele Consiliului Județean al Elevilor Neamț, președinte CȘE în liceul meu și voluntar pasionat aproape oriunde.

Eu, “Excepționalii” 2016 și “Do Your Thing”

La Excepționalii am trăit revelația educației non-formale. Simțeam cum învăț, eram din ce în ce mai curioasă și mai deschisă, voiam să dau cât mai mult. Știu și acum că am fost repartizată în echipa galbenă și am fost tare dezamăgită fiindcă era culoarea mea ne-preferată. Tot din echipa galbenă mai făceau parte cei din Cluj și Târgu Mureș, oameni de care am prins drag imediat. Provocarea a fost să construim un proiect educațional pentru tinerii din comunitățile noastre și așa a apărut”Do Your Thing”.

Țin minte că nu am dezbătut prea mult, eram convinși că nevoia detectată de noi era reală: tinerii care aveau pasiuni comune nu aveau niciun cadru potrivit în care să se întâlnească pentru a construi mai departe împreună. Am generat o soluție simplă, înființarea unor cluburi after-school pentru pasionații de diverse domenii: fotografie, IT, public speaking, engleză, lectură.

Organizarea “Do Your Thing” n-a fost ușoară pentru că eram toți entuziaști, talentați, cu stofă de lider, aveam așteptări diferite și, cel mai important, eram din 3 orașe și trebuia să ne sincronizăm cumva. Cred că aveam grupuri de organizare pe fiecare rețea de socializare posibilă. Varianta cea mai la îndemână era să facem ședințe pe skype. Adevărul este că dintotdeauna am detestat skype-ul și video-call-urile interminabile, mai ales când vine vorba de organizare și asta a fost cea mai mare provocare a proiectului: să ieșim din zona de online afară, la tineri.

Am reușit să sincronizăm oarecum lansarea proiectului în cele 3 orașe, găsisem spații prietenoase și mentori care să ne ajute. La Piatra Neamț, unde am coordonat direct toată acțiunea, am avut două cluburi: unul de IT și unul de Public Speaking. Feedback-ul general de la final a fost unul neașteptat, tinerii ne-au mulțumit pentru oportunitate și așteptau cu nerăbdare următoarea ediție.

Dacă prima ediția a proiectului a avut loc cu succes la Piatra Neamț, Târgu Mureș și Cluj, a 2-a ediție s-a mai întâmplat doar la Târgu Mureș, cu susținerea celor de la Școala de Valori de acolo. M-am bucurat mult când am aflat, la Piatra a fost imposibil, fiindcă proiectul căpătase o amploare destul de mare și noi nu am mai reușit să-i facem față. O parte din echipă a plecat la facultate, iar ceilalți eram în clasa a XII-a și n-am putut să ne mai asumăm o așa responsabilitate.

După experiența Do Your Thing, am devenit mai interesată de tineri, de problemele lor, de felul în care ei discută sau nu despre ele. Am devenit lucrător de tineret în cadrul rețelei ”tineREȚEA” și m-am axat mai tare pe acest domeniu. Toate problemele tinerilor pot fi rezolvate de administrația locală sau centrală sau cu ajutorul ei, așadar a început să mă intereseze și acest domeniu. Ușor, ușor am devenit pasionată de economie și politică, am început să citesc și am decis că singurul mod prin care chiar aș putea îmbunătăți ceva în România ar fi să rămân și să studiez la o facultate de aici, să-mi fac vocea auzită și prezența simțită în instituțiile în care se iau decizii.

M-am tot implicat și am fost desemnată “Voluntarul anului” în domeniul Tineret doi ani consecutiv, la Gala Națională a Voluntarilor. Asta nu mi-a dat decât și mai multă motivație pentru a începe alte câteva proiecte, deși eram în clasa a XII-a și simțeam cum sunt privită cu mirare de profesori și oameni care în general nu înțelegeau de ce nu stau acasă să învăț.

Descoperă cum a continuat aventura Anei! Citește partea a doua a articolului.

Tags: , ,