W3Schools.com
W3Schools.com
W3Schools.com
W3Schools.com

Un an de zile de la începuturi …

Un an de zile de la începuturi …

Posted in Jurnal and tagged

Un an de zile de la inceputuri …

… a trecut. Un an intens cu ceva realizari si multe momente tensionate. In octombrie 2009 visam la punerea bazei unei organizatii care sa inceapa sa transforme Romania. Incepand cu octombrie 2009 am inceput sa facem acel vis sa devina realitate.

Primele 6 luni de activitate am simtit ca totul se intampla prea repede si ca am fi avut nevoie de cel putin 1 an de zile in avans sa planificam si sa pregatim lucrurile in detaliu. Nu am avut acel an de pregatire, am trecut direct la actiune. Iar cand sari direct la actiune, esti nevoit sa inveti, ca individ si ca organizatie, foarte multe lucruri doar dupa ce se intampla. Unele lucruri nu ies atunci cand ti-ai dorit sau asa cum ti-ai dorit. Dar inveti sa mergi mai departe: sa pregatesti urmatoarea editie de program, sa gandesti urmatorul pas, sa oscilezi permanent intre nivelul operational si cel strategic al muncii intr-o astfel de organizatie. Inca nu s-a incheiat anul 2010, dar stim ca mai avem multe lucruri de facut.

La baza revenirii cu noi articole, dupa o perioada asa de lunga, stau 3 motive. Unul, am intrat (asa cum imi place sa spun) in “concediu de maternitate”, in pregatirea venirii pe lume a surorii lui Teo.  Iesind din zona zilnica de intalniri, am mai mult timp de online. Motivul doi – cursul intern de Social Media pe care Scoala de Valori l-a organizat Sambata trecuta (acum 2 zile) mi-a hranit imaginatia si visul legat de ce poate deveni Scoala de Valori in mediul online, daca devenim discliplinati in a lasa lumea sa stie ce facem. Motivul trei – declansatorul final – am vazut in seara aceasta “The Social Network”.

Despre acest film vreau sa scriu. M-a impresionat adanc. Nu sunt un critic cu experienta, nici nu stiu cum il vor evalua alti critici profesionisti, dar mie mi-a placut filmul enorm. Am reinvatat din film lucruri despre care stiam, dar care au revenit intr-un mod deosebit.

Am descoperit in film un Mark Zuckerberg (creatorul Facebook) fascinant de real, de apropiat, de cunoscut (am studiat Cibernetica in ASE si am cunoscut acest arhetip al programatorului pasionat pana la nebunie de propriile proiecte, dar cu dificultati in interactiune sociala sau sentimentala).

Cea mai profunda intelegere legata de film a fost sa descopar, parca diferit de aceasta data asta, ce inseamna povestea omului de success. Pentru fiecare dintre noi, atunci cand citim sau vedem povestea oamenilor de success, toata istorisirea are un aer special, un sentiment de miraj – atractie si invidie in acelasi timp. Indiferent de numele acelui om de success – ca se numeste Mark Zuckerberg, Bill Gates, Richard Branson sau Muhammad Yunus – este fascinant ca toti ceilalti vad parcursul lor ca fiind ceva greu de realizat sau de urmat, pentru noi – privitorii – ei isi pierd statutul de oameni si devin personalitati. Ne uitam in sus, cu admiratie la ei. Asta pentru ca noi nu le cunoastem povestea decat atunci cand ei au success (rar citesti carti sau vezi filme despre cei care esueaza in ceea ce isi propun) si nu facem decat sa vedem pe “fast-forward” ascensiunea si succesul obtinut.

Ce este impresionant, si asta am vazut in “The Social Network”, este ca oamenii astia nu isi vad deloc viata ca pe cea a unei personalitati. O vad in continuare ca pe viata unui om normal. Mark, care construieste de la zero (din Februarie 2004 si pana in 2010) o afacere evaluata la 25 miliarde de dolari, nu vede probabil nimic nemaipomenit la ceea ce a construit. Si asta pentru ca el nu si-a vazut viata pe fast-forward. El nu se uita la “The Social Network” timp de 121 de minute. El a fost in fiecare secunda din viata lui. El se vede ca fiind un om normal, facand ceea ce il pasioneaza cel mai mult sa faca: sa programeze. Cu cateva miliarde de dolari in conturile personale in plus sau in minus, el nu isi schimba radical stilul de viata. Este tot acolo: in fata calculatorului scriind linii de cod si gandind noi functionalitati pentru Facebook.

Mark a simtit din plin ce inseamna sacrificiu in acest drum spre succes. Stie ce inseamna ture de programare de peste 30 de ore in continuu. Nici macar nu cred ca le considera sacrificii. El probabil ca vede sansa de a putea face ceva de care este foarte pasionat. Nici macar nu si-a pus problema daca merita sau nu. Pur si simplu programeaza. Ore, zile, ani.

E curios, asa cum spunea Steve Jobs in celebrul sau discurs de la Standford, ca in viata lucrurile le intelegi intotdeauna de la coada la cap. Este usor sa legi intre ele punctele uitandu-te din viitor in trecut niciodata invers. E fascinant sa vezi ca daca Mark nu s-ar fi certat cu Erica, sau nu ar fi fost abordat de fratii Winklevoss (care si-au primit partea lor – peste 60 milioare USD multi ani mai tarziu), sau nu ar fi fost frustrat ca nu era primit in societatile elitiste de la Harvard, daca Mark nu l-ar fi intalnit pe Sean Parker (parintele Napster) poate ca Facebook nu ar fi existat astazi acum asa cum il stim.

Cred ca si noi, in Scoala de Valori, dar si cei cu care si pentru care existam ca organizatie putem trage cateva invataminte.

1)      Oricine poate avea succes. Peste orice limita a imaginatiei. E nevoie de inteligenta, e nevoie de idei, e nevoie sa te lupti sa le pui in practica si sa inveti in mod continu din rezultatele sau insuccese tale

2)      E nevoie de maratoane obositoare de munca – de ture de zeci de ore, de saptamani, de ani intregi de munca intensa pana cand rezultatele vor incepe sa apara

3)      Ai nevoie sa fi special – diferit. Cea mai mare parte a oamenilor invata, fac studii scumpe, dupa care se angajeaza in companii in care li se spune ce sa faca si mor nelasand nimic diferit in urma. Oamenii de success (de cele mai multe ori genii) sunt extremi. Mediocritatea este mediana. Geniul este o exceptie statistica. Ai nevoie sa nu fi acolo unde sunt toti, sa nu faci ceea ce fac toti, sa nu accepti ceea ce accepta toti, sa faci ceva ce nu a mai existat si sa faci atat de bine si atat de multa vreme acel lucru (sa generezi valoare) incat lumea sa ia ceea ce faci ca fiind o NOUA necesitate.

4)      Toti ne vedem ca fiind oameni normali. Nimeni nu isi vede propria persoana ca fiind o personalitate. Nici macar cei care au ajuns la success. Dar, pentru noi ceilalti care inca nu am ajuns acolo, e important sa ne aducem aminte ca in fiecare dintre noi, leneveste latent o poveste de success si o personalitate (asa cum vom fi judecati de catre ceilalti daca lucrurile pe care le vom face in aceasta viata vor schimba viata celorlalti).

5)      Dupa un an de zile abia incepi sa intelegi drumul pe care ai pornit, si cat de multa munca este necesara inca pentru a duce inceputul tau la nivelul urmator.

In Noiembrie 2010, dupa un an de munca, trei editii de GROW (a treia in derulare) si multe nopti nedormite, simt ca abia incepem sa intelegem cat de multe am putea construi din si prin Scoala de Valori.

Va urez fiecaruia dintre voi, mult success in trezirea gigantului care doarme in fiecare dintre noi.

Pentru asta va trebui sa incepeti sa nu dormiti noptile si/sau  sa va treziti foarte devreme. Asta face una din diferente.

Stefan

2-Nov-2010

1:42 AM

Dă mai departe!

Fă o investiţie de viitor și sprijină financiar tinerii ambițioși. Donează pentru educație!


3 Responses to "Un an de zile de la începuturi …"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *