Să se comprime o întreagă experiență în doar 6 săptămâni.

Să cunoști lumea prin oameni, prin povești, prin zâmbete și cultură. Dar să vină lumea la tine. Și să o vezi sub forma unor oameni dornici să te ia de mână și să te ducă în țara lor, în mintea lor. Bineînțeles, imaginar. Sunt traineri până la urmă. 

Ah da, și pe lângă tot aranjamentul acesta cu multiculturalitate, traineri și împărțeală de cunoștințe și experiențe, să cunoști acei oameni care să te plimbe apoi prin tot ce-ai crezut tu că înseamnă prietenie. Oameni ca tine, tot liceeni, tot dornici de dezvoltare personală și toate felurile de dezvoltare. Și aici mă refer chiar și la simplul act natural de socializare, împrietenire, identificare cu persoana de lângă tine.

Și care ar mai fi noutatea dacă nu s-ar întâmpla totul în limba lumii? În engleză, adică.

Dar cred că uit ceva important. E vorba de EDUCAȚIE. Să te educi și auto-educi, dar într-un mod non-formal. Să participi activ la atâtea evenimente, activități, workshop-uri, ieșiri și câte încă mai sunt… Și să te gândești că totul e conceput, planificat, creat, special pentru tine. Pentru tine, liceeanule, dornic de o schimbare în tine sau schimbare în comunitate!

Să mă fac mai explicită, așadar, că poate nu m-am făcut înțeleasă. Vin niște oameni drăguți de prin toate țările lumii, tot tineri, dar cu o treaptă mai în față – ei sunt studenți. Oamenii aceștia, entuziasmați și ei, vor să-ți ofere ȚIE o experiență complexă de descoperire și dezvoltare pentru că tu ești parte din viitor. Îți vorbesc în engleză ca să vă puteți înțelege, și tu îi răspunzi la fel, evident. Abordați subiecte de actualitate, din viața rutinală, din viața de viitor adult supus provocărilor. Faceți tot felul de aplicații și activități, lucruri inovative ca să-ți conștientizezi potențialul. Asta înseamnă GROW. Și mai înseamnă că îți lărgești semnificativ așteptările, lista de oportunități, visurile și setul de capacități precum, public speaking, muncă în echipă și leadership.

M-am străduit să conturez cu migală și băgare de seamă imaginea de ansamblu a proiectului. Dar ce se întâmplă după toate lucrușoarele astea despre care ți-am povestit?

Se întâmplă să vrei să avansezi și mai mult. Sau să te îndrăgostești. De proiect. Să ai o engleză mai bună, să nu-ți fie frică atunci când profesoara de română te ridică în picioare să-i spui câte ceva despre Harap Alb. Să cunoști oameni care să-ți schimbe complet lumea, ideile și principiile care-ți controlează lumea. Să vrei să crești.

Faptul că e Capitală a Tineretului în România spune ceva despre Bacău. Spune că oamenii sunt extraordinari, că tinerii vor să se catapulteze într-un viitor creat de ei, de valorile lor. Spune că dorește o comunitate într-o continuă creștere, că tinerii trebuie să primească ce merită. Educație. Dar nu cea din băncile școlii, ci acea educație despre care a fost vorba până acum. Una de calitate. Tocmai de-asta s-a mai adăugat o piuneză pe harta României cu orașele GROW. Vorbim aici și despre potențial, inițiativă, creativitate. Și tinerii liceeni din Bacău pe toate le au.

Să nu zaci în comoditate. Să te cunoști. Să te faci remarcat. Să creezi, să inovezi. Să trăiești. Cu inimă tânără și înfometată. De experiențe.

La fel am făcut și eu. De aceea astăzi vă scriu.

Inscrie-te la GROW si vino să te descoperi!

Casi Țârlea, Târgu Mureș

Tags: