Despre Cristi Drăgan avem foarte multe lucruri interesante să vă spunem. Are o energie debordantă, pe care o transmite prin vocea și entuziasmul cu care vorbește. Știm asta pentru că numai cu ajutorul telefonului am putut obține informațiile pe care vi le prezentăm astăzi, deoarece el se află acum în Coreea de Sud.

Energia aceasta s-a și materializat, de altfel,  în foarte multe proiecte de impact: Cristi este co-fondator al unui eveniment menit să ajute sute de tineri, Opportunity Weekend, creează un vlog în care discută cu oameni cool din diferite colțuri ale lumii, a făcut campanii de crowdfunding pentru plecarea la studii în SUA, a fost producător al unui scurtmetraj care a ajuns la Cannes.

Credeați că ne oprim aici?

Pe lângă toate acestea, Cristi studiază și la o universitate “un pic diferită”, cum o descrie chiar el, din Statele Unite. Dacă v-am făcut curioși, aflați despre ce este vorba chiar de la el, în interviul pe care vi l-am pregătit.

Care au fost atribuțiile tale ca producător executiv al scurtmetrajului “Tibi” și cum ai ajuns să lucrezi la acest proiect? Care au fost cele mai mari provocări ale proiectului cinematografic?

Regizorul este Dan Iliuță, care este cu doi ani mai mare decât mine. Împreună, făceam parte dintr-un grup de film, unde ne întâlneam, discutam despre filme, făceam workshop-uri de actorie, dar fără profesori, totul era între adolescenți.

Dan a avut ideea filmului acesta și eu am vrut să îl ajut cum puteam, iar când filmul a rămas fără producător și am fost întrebat dacă vreau să preiau acest rol, am zis: “Sigur!”. Asta pentru că, încă de atunci, eram foarte interesat de partea aceasta de business. Ce mi-am dat eu seama, la nici jumătate de oră de la acel “sigur”, e că habar nu aveam ce înseamnă măcar producție.

Până la urmă, eu cu colega mea Daria, ne-am ocupat de locații, figurație, am avut zile de filmare în Liceul Ion Luca Caragiale, unde învățam la momentul acela, am închiriat casa unui prieten pentru o zi întreagă, a fost o nebunie totală! Ca producător, m-am ocupat și de partea de marketing, de promovare a filmului, prin administrarea paginilor de social media, am căutat locurile cele mai potrivite în care să vorbim despre acest film ca să ajungă vestea cât mai departe.

Cea mai mare provocare a fost că nu aveam nici cea mai vagă idee ce însemnă producție când m-am apucat de treaba asta. Plus faptul că toți eram adolescenți, nu era absolut niciun adult.

Scurtmetrajul a ajuns în programul Short Film Corner al Festivalului de la Cannes. Pentru a fi prezenți acolo, aveați nevoie de bani, pe care ați reușit să îi strângeți printr-o campanie de crowdfunding de care te-ai ocupat tu. Cum ți-a venit ideea să apelezi la crowdfunding și cum a decurs?

Pentru mine, crowdfundingul e o chestie foarte importantă. Prima încercare a fost aceasta, pentru filmul Tibi, iar ultimul fundraising a fost chiar anul trecut, când eram în facultate. Au donat toți colegii și așa am putut face un house party gigantic. Deci, pot spune că această campanie de crowdfunding pentru filmul Tibi a fost un deschizător de drumuri. Când se întâmpla asta, acum vreo 4 ani, crowdfundingul nu era o opțiune atât de cunoscută, mai ales în rândul adolescenților. Lumea nu era obișnuită să facă plăți online. Era un mare calvar.

Însă am folosit chestia asta cu crowdfundingul pentru a strânge o parte din bani și, totodată, pentru a promova proiectul, prin multe share-uri ale campaniei și cu ajutorul unor vedete. Am trimis campania pe Facebook la vreo 30-40 de vedete care mi se păreau mie ok și câțiva au răspuns. Dan Negru a dat share, Lora a donat, nu ne așteptam, a fost wow și le suntem recunoscători.

Ai făcut crowdfunding și ca să poți pleca la studii în America. Povestește-ne despre experiența ta de acolo.

Sunt student la Minerva Schools, o facultate un pic diferită și acreditată în Statele Unite. Orașul nostru mamă este San Francisco, unde am învățat în primul an, iar după, în fiecare semestru, mergem în altă țară.

Acum sunt în Coreea de Sud, în Seoul. Vin de Craciun acasă un pic, după care ne așteaptă India pentru următorul semestru. Pe vară suntem foarte încurajați și ajutați să obținem internship-uri ca să ne plătim singuri facultatea.

Îmi doream o facultate de genul acesta, dar familia mea nu își permite să mă susțină integral ca eu să-mi pot plăti facultatea. Astfel, am apelat și la crowdfunding, deși au fost mulți antreprenori din România care au crezut în mine și m-au susținut și financiar ca eu să îmi pot plăti măcar primul an de facultate, până aveam să mă pun pe picioare.

Prin crowdfunding am adunat 1250 de dolari într-o săptămână, ceea ce a însemnat enorm pentru mine, fiindcă trebuia să îmi cumpăr și un laptop. Am fost foarte mândru, flatat și recunoscător.

Noi facem cursurile live, cu profesori de la universități de top, precum Stanford și Harvard, sau chiar cu diverși experți din diferite domenii, prin internet, la distanță, pentru că ei nu vin cu noi în țările acestea. Acest lucru necesită un laptop destul de performant, ceea ce eu nu aveam la momentul acela, deci m-a ajutat enorm acest crowdfunding.

Minerva School este o facultate mai “altfel”. Ca în oricare altă facultate din America, poți să îți alegi mai multe ramuri: computer science, natural science, arts and humanities etc. Eu fac double major, pe business și social science. Partea cool despre Minerva este că e o facultate de secol 21, care vrea să ne deschidă mintea pe cât posibil, lucru de care îți poți da seama și după faptul că, așa cum am zis, călătorim în fiecare semestru.

Asta înseamnă că, în 4 ani de facultate, eu voi fi trăit câte 4 luni în 7 țări de pe 4 continente: America de Nord în Statele Unite, America de Sud în Argentina, Europa în Londra și Berlin, Asia în Coreea de Sud, India și Taiwan.

Minerva crede în faptul că profesioniștii viitorului sunt oamenii foarte open-minded, la curent cu trendurile din toată lumea și care învață să se adapteze. Acesta din urmă este unul dintre cele mai mari challange-uri pentru noi, pentru că odată ce ne obișnuim cu unul dintre orașele în care suntem, trebuie să ne și mutăm. Este un joc continuu al adaptării. Chiar și generația mea formează un mix cultural impresionant: suntem 180 de oameni și venim din peste 40 de țări.

Pe lângă toate lucrurile acestea, absolut tot ce învățăm în clase este aplicat pe case study-uri din lumea reală. Dacă învăț statistica, o învăț pe business-ul Colgate. Dacă învăț accounting, îl învăț pe P&G. Absolut totul este ancorat în viața de zi cu zi. Nu există să învăț ceva și să mă întreb de ce îmi pierd timpul cu ea, pentru că este evident unde poți folosi acea informație.

Povestește-ne puțin despre proiectul al cărui co-fondator ești, Opportunity Weekend. Cum ți-a venit ideea acestui proiect? Ce te-a motivat și inspirat în acest proiect? Care a fost cea mai mare satisfacție legată de el? Dar cele mai mari provocări?

Opportunity Weekend este proiectul meu de suflet. Este al doilea an când îl organizez împreună cu echipa din România, eu fiind pe alt continent. A fost foarte greu, dar toți am continuat cu entuziasm și energie pentru că am simțit că are un impact real. Echipa noastră are 4 organizatori principali, 10 organizatori juniori, 60 de voluntari și peste 100 de ambasadori. Pentru ca o echipă atât de extinsă să funcționeze atât de bine trebuie să fie legată de ceva, de un entuziasm și valori comune.

Evenimentul a ajuns la 5 ediții și în fiecare an este cea mai bună ediție de până atunci, adică, în fiecare toamnă, Opportunity Weekend bate recordurile pe care le avea înainte.

Este un târg în care adolescenții din București (am avut un pilot în 2017 în Constanța și Brașov) vin la noi și au ocazia să cunoască face to face organizații precum Școala de Valori și Crucea Roșie. Anul ăsta am adus studenți Minerva Schools, pentru a cunoaște potențiali viitori studenți pentru facultatea noastră. Sunt în jur de 30 de organizații care oferă oportunități pentru tineri. Aceștia se pot înscrie direct de acolo în programele organizațiilor și pot interacționa direct cu oamenii ce le reprezintă, pentru a vedea dacă se potrivesc, dacă simt că este locul potrivit pentru ei.

Cea mai mare provocare este că membrii echipei noastre sunt într-o evoluție independentă, fiecare are propriul traseu, se află în țări diferite, au programe diferite, așa că lucrurile pot deveni puțin dificile uneori. Chiar și așa, suntem mai mult decât o echipă, suntem o familie, vorbim foarte des pe grupurile noastre, ne întâlnim de câte ori putem, suntem foarte atașați și de ambasadorii noștri și de voluntari. Încercăm să creăm o cultură organizațională pentru Opportunity Weekend, în care lumea, atunci când vine să voluntarieze sau să organizeze în cadrul evenimentului, să simtă că e proiectul lor, nu e proiectul meu sau al altor colegi, e proiectul nostru, ceva ce creăm împreună în fiecare an.

Spune-ne câte ceva despre proiectele The Inspiration Factory și 99 Stories. Cum ai recunoscut oportunitatea acestor proiecte? Unde le vezi în viitor?

The Inspiration Factory a fost o poveste foarte drăgălașă la vremea ei. Era prima dată când eu și gașca mea de prieteni am închiriat un hub, la vremea aceea se numea Connect Hub, pentru a face primul nostru eveniment. Ne-am gândit că Inspiration Factory o să fie un eveniment unde nu o să fie numai adulți, ca la TEDx.

Am vrut să fie 3 adulți și 5 adolescenți, pentru că am crezut în colaborarea aceasta între generații și în faptul că un adolescent din public trebuie să aibă role models care să fie și de vârsta lui, nu trebuie să ai un milion de dolari cifră de afaceri sau 30 de ani experiență în domeniul tău ca să fii extraordinar. Pur și simplu, faptul că la 16 ani îți urmezi pasiunea e o chestie care te scoate în evidență și care e demnă de urmat. Aceasta a fost deviza Inspiration Factory.

99 Stories este un proiect care a început acum vreo 7 luni, e un proiect prin care eu încerc să dau înapoi lucruri pe care le primesc în aventura mea în jurul lumii cu Minerva Schools. Când ajung să cunosc oameni cool în orașele în care mă duc, îi intervievez și îi pun pe pagina de Facebook 99 Stories, așa încât orice adolescent din orice colț al lumii să poată fi inspirat la rândul său.

Povestește un pic activitatea din cadrul centrului de terapii “Covorașul Fermecat”. Ce anume te-a motivat în a face voluntariat și cum i-ai motiva pe tineri să te urmeze în acest aspect?

Covorașul Fermecat a fost ceva de suflet pentru mine. Mama mea este o persoană cu dizabilități, verișorul meu are autism, deci am fost cu atât mai mult atras de misiunea Covorașului Fermecat, care este un centru de terapii pentru copiii cu dizabilități. A fost un fel de a da mai departe societății, dar și de a evolua pe plan personal, în aceeași măsură. Am învățat să fiu mai răbdător, să lucrez cu copiii, să fiu tolerant, mai empatic.

Recomand voluntariatul în doze sănătoase, dar nu prea mult. Cred că voluntariatul este valoros, cred că prin voluntariat poți să te descoperi, poți să îți faci foarte mulți prieteni, poți să explorezi și poți să afli mai multe despre ariile tale de interes, însă cred că de la un punct este sănătos și să treci mai departe.

Dacă ai fost voluntar, vezi dacă poți să faci parte din echipa aceea sau dacă poți să găsești un internship acolo sau dacă poți să fundezi un proiect care adresează genul acela de probleme. Always take it one step further!

Care a fost cea mai mare satisfacție legată de activitatea ta de până acum?

Sincer, dacă totul s-ar termina mâine, eu chiar simt că am făcut ceva în viața asta și sunt fericit. Fiecare mesaj pe care îl mai primesc random, de la o persoană pe care poate nici măcar nu o cunosc personal și care îmi spune cât a ajutat-o participarea la Opportunity Weekend sau care îmi mulțumește că face parte din echipa Opportunity Weekend, îmi arată măsura realizărilor mele.

O poveste de care sunt foarte mândru e despre colegul nostru Tushar, care, când a venit la interviu să fie în echipa noastră, abia se mutase în România din India, abia vorbea româna, iar acum e sufletul echipei noastre și e în echipa principală de organizare. Sunt foarte mândru de el când văd cât de mult a crescut.

Ce alte proiecte plănuiești să demarezi sau în ce proiecte vrei să te implici în viitor?

Plănuiesc să continui cu Opportunity Weekend și cu 99 Stories, iar în rest sunt deschis. Fiind la o facultate foarte intensă, nici nu am timp foarte mult să deschid noi proiecte. Mai primesc mesaje de la oameni care au idei de proiecte sau business și care mă vor în echipa lor, dar, oricât m-ar flata acest lucru, nu ai cum de la un continent distanță, lucrurile devin greu de gestionat.

Pentru că aniversăm 100 de ani de educație în România și privim cu încredere următorii 100 de ani, ne-ar ajuta părerea ta: Ce schimbări ai vrea să vezi în sistemul de învățământ românesc?

Aș dori să văd mai multă empatie din partea profesorilor și aș vrea ca tinerii să fie mai încurajați și susținuți să exploreze, să fie mai curioși și să nu mai fie un sistem bazat pe pedepse, pentru că duce la scăderea încrederii de sine.

Le doresc elevilor sa fie relaxați, să își urmeze visurile, să exploreze ce își doresc să facă. Nu e nimic în neregulă dacă nu știi de la început ce vrei să faci, dar explorează prin voluntariat, cursuri, tabere, schimburi de experiență, orice te face fericit. Explorează-te și dă-ți timp.

Și un scurt quiz:

  • Recomandă un TedTalk care te-a inspirat: Alexandra Butmălai – “How to raise the next generation of game-changing individuals” și Melania Medeleanu – “MagiCAMP, the Magic of Volunteering for Life”.
  • O carte care te-a pus în mișcare: “The 21 Irrefutable Laws of Leadership” – John Maxwell
  • Un film (pentru că nu îi plac cărțile de ficțiune, dar îi plac mult filmele): Third Person, Life of Pi
  • Un role model: se aplică vorba lui Matthew McConaughey din discursul de acceptare al Premiului Oscar din 2014, care spunea că modelul lui este el de peste 10 ani. Pe lângă asta, mama mea este un adevărat model, care m-a susținut ani de zile fiind într-un cărucior cu rotile. Este o campioană și o admir!
  • Un proiect social pe care îl găsești remarcabil: MagicHome și MagiCAMP
  • O pasiune și un hobby care NU sunt legate de preocuparea ta principală, despre care tocmai am vorbit: să mă uit la wrestling și să practic snorkeling
  • Un lucru mai puțin cunoscut despre tine: plâng foarte mult la filme, ultima oară am plâns la A Star is Born, îl recomand!