Să fii director de școală, în general, este o provocare în societatea noastră. Să fii director de liceu tehnologic este o și mai mare provocare. Atunci când în acest context își face apariția o epidemie, ai zice că lucrurile pot scăpa de sub control, rămânem însă pe poziții.

Cum se defășura activitatea mea înainte de COVID-19.

Sunt Adriana Voicu, profesor și director al Liceului Tehnologic „Grigore C. Moisil” din Buzău, și mă consider norocoasă pentru această oportunitate. Nu este ușor, este adevărat, te distanțezi un pic de copiii pe care îi aveai la ore, dar te apropii mai mult de toți ceilalți elevi ai liceului, de colegii profesori, de restul angajaților școlii, pe care poate ca profesor i-ai fi ignorat, dar și de părinți.

Îi ai pe toți în jurul tău și doar de tine depinde dacă aceștia se coordonează sau nu, dacă depășesc momentele limită, dacă învață unii de la alții. Cheia este să fie cu toții ÎMPREUNĂ și doar tu, directorul, poți să îi îndrumi spre asta.

Spuneam că e o provocare și mai mare să fii director de liceu tehnologic pentru că ai de luptat cu prejudecăți. Împreună cu toți colegii mei încercăm să schimbăm măcar puțin mentalitatea conform căreia liceul tehnologic trebuie evitat, că elevii unui liceu tehnologic sunt cei mai puțin pregătiți, că „dacă nu înveți ajungi la un liceu tehnologic”. Asta auzim mereu în jurul nostru, din păcate, tocmai de aceea ne dorim să arătăm că elevii noștri sunt la fel ca toți ceilalți, că au aceleași oportunități, că pot să își îndeplinească visele, că au șanse egale cu orice alt elev, că se muncește cu ei la fel de mult și că scopul nostru principal este să îi învățăm să devină OAMENI.

Pentru că permanent căutăm oportunități pentru copiii noștri, am descoperit Edu Networks.

Propunerea de a ne alătura proiectului Edu Networks a venit din partea unei doamne profesoare de matematică, profesor Merito, și am îmbrățișat-o imediat cu toții. Am văzut în acest proiect un sprijin real în lupta noastră cu mentalitățile. Toți profesorii liceului am completat împreună documentele cerute și am așteptat decizia finală, ne-am bucurat nespus de răspunsul final: că liceu nostru a fost ACCEPTAT. Și așa a început aventura noastră! Am văzut în acest proiect o oportunitate în plus să arătăm că ne pasă de copiii de la școală, de părinții lor și, de ce nu, și de noi, să demonstrăm că nu suntem blazați, că încă avem dorință și forță să schimbăm lucrurile.

Dorință de formare continuă există. Cursuri și programe de tot felul există. Trebuie doar să vrei să produci o schimbare. Dar trebuie să găsești programele potrivite care să îți arate cum să faci lucrurile altfel. Acesta cred că e rostul cursurilor de formare continuă: să îți arate cum să devii mai bun pentru copiii de la școală, care au mereu nevoi noi. 

Atelierele de formare pentru profesori din cadrul proiectului Edu Networks sunt tot ce își poate dori un profesor care visează la schimbare. Îți arată ce poți să faci cu ceea ce ai, cum să îi atragi pe copii, cum să vii în întâmpinarea nevoilor lor, cum să îi înțelegi și cum să te înțelegi pe tine însuți, într-o lume în care locul profesorului este atât de incert. Iar atunci când într-o cancelarie majoritatea profesorilor este înscrisă în Edu Networks, atunci, cu siguranță, schimbarea în bine se remarcă la nivelul întregii școli.

În urma atelierelor Edu Networks am remarcat schimbarea la copiii care ies de la ora de geografie și râd spunând că nu credeau că pot să învețe despre formele de relief jucându-se cu piesele de lego și că abia așteaptă următoarea oră. Sau când aceștia ies de la ora de dirigenție încă vorbind despre călătoria lor cu balonul imaginar plin cu valori umane. La profesorii care, chiar și după câteva zile, discută cu zâmbetul pe buze despre testul de personalitate pe care urmează să îl aplice copiilor de la clasă, pentru că este altceva, este surprinzător și te face să te privești lucrurile altfel.

Atelierele Edu Networks sunt și un prilej pentru ca noi, colegii, care luptăm zi de zi să arătăm că vrem să schimbăm în bine percepția celorlalți despre noi, să fim împreună. Jucându-ne descoperim o altă latură pe care poate nu am avut răgaz să o arătăm celorlați. Învățând împreună ne dăm seama că nu e nicio diferență dacă suntem profesori de matematică, de fizică, de engleză, de română, sau de religie. Realizăm pe deplin că doar împreună ne putem atinge scopul. Viața de zi cu zi este plină de provocări, de neprevăzut, de incertitudini, dar când te oprești pentru câteva ore la un atelier împreună cu toți ceilalți colegi, te regăsești pe tine, dar îi regăsești și pe ceilalți.

Pe elevi îi modelezi, le deschizi niște drumuri corecte și îi ajuți să facă alegerile potrivite. Dar ce faci cu părinții? Aceasta este, de fapt, provocarea cea mai importantă: părinții care nu au timp de copii, care nu au timp de școala copiilor, care nu au timp în general. Și care, mai mult de atât, sunt și nemulțumiți că nu sunt părinți de copii de colegiu național! Cu această atitudine încercăm să luptăm și să le arătăm că noi, liceul tehnologic, îi putem ajuta și suntem cei mai potriviți pentru ei. Noi, profesorii, luptăm pentru copiii lor și ai noștri, pentru a le fi bine și mai târziu, după ce termină școala. Doar împreună, profesori și părinți, îi putem ajuta pe copii să devină cu adevărat OAMENI!

Director în timpul epidemiei cu COVID-19

Ce înseamnă să fii director în timpul epidemiei cu COVID-19? Înseamnă, de fapt, să realizezi că viața școlii tale de dinainte de COVID-19 a fost una frumoasă, colorată, cu suișuri și coborâșuri care acum îți lipsesc, dar că este, în același timp, este o oportunitate să îți redescoperi colegii și să stați în „pauza mare” la o „cafea virtuală”, să vă dați seama cât de mult vă lipsesc copiii, chiar și cei mai năzdrăvani.

Înseamnă să te reinventezi. Să îți descoperi alte abilități la care înainte nu te-ai fi gândit. Să găsești alte resurse. Să vezi școala altfel. Să descoperi măsuri, oameni, situații excepționale, într-o lume care pare a fi gri.

Înseamnă să înveți să te bucuri de colegii și de elevii tăi din spatele unui ecran. Să participi la ore și webinarii în care trainerii îți dau sfaturi despre cum să gestionezi situația și să îți dai seama, în final, că tu și colegii tăi sunteți aceiași pentru elevii voștri, că ei au nevoie de voi chiar din fotoliul de acasă, fără machiaj și fără catalog, că nu mai contează ce parfum ai folosit în dimineața asta, ci tot ce vrei este ca ei, elevii, să îți ureze „Bună dimineața!”, chiar și dincolo de ecranul calculatorului.

Primele măsuri pe care le-am luat. Cum au reacționat elevii și profesorii

La început am fost un pic debusolați, ca toată lumea. Dar apoi ne-am dat seama că suntem pregătiți într-un fel pentru perioada asta. De fapt, inconștient, ne-am pregătit cu mult timp înainte pentru asta, doar că nu știam. Nouă ne plăcea să spunem că îi pregătim pe copii pentru viitor, sau că ne reinventăm noi ca să îi atragem mai mult pe copii spre școală.

Din 2017 suntem o școală care folosește instrumentele GOOGLE, inclusiv Google Classroom, iar de anul trecut am implementat platforma ADSERVIO. Avem în liceu profesori care, în mod curent, la clasă, foloseau tot felul de resurse online. Într-un cuvânt, aveam toate instrumentele necesare. Și atunci am respirat ușurați. Da, putem să trecem cu bine peste perioada asta. Așadar, primul pas e deja făcut.

Colegii mei au fost, bineînțeles, foarte receptivi. Cărui profesor nu îi e dor de copiii de la școală, oricât de dur ar părea cu catalogul în mână? Dar am descoperit totuși o provocare: oare copiilor le va fi la fel de dor de noi încât să vrea să ne vadă în perioada asta pe care ei o percep ca pe o „vacanță”? Le-am dat un mesaj părinților pe Adservio și surpriza mea plăcută a fost ca aceștia să și răspundă: „Vă asigurăm tot sprijinul nostru.Vă mulțumim. Multă sănătate vă dorim și noi!”, sau „Sigur că elevii vor răspunde noilor cerințe.”, ori: „Multumim că ne dați o rază de liniște în tot haosul creat de inconștiență!”. Așadar și al doilea pas a fost făcut. Îi avem în sfârșit pe părinți de partea noastră.

Ne rămânea de făcut cel mai important pas: conectarea cu elevii. Vor vrea să ne vadă? Vor vrea să lucreze cu noi online? Vom fi destul de interesanți pentru ei încât să renunțe pentru câteva ore pe zi la jocurile pe calculator și să „se joace de-a școala” pe calculator? Unii au răspuns pozitiv cu entuziasm, alții au răspuns doar pozitiv, au fost și câțiva care n-au răspuns deloc. Unii au calculator, alții doar telefon. Cu unii s-a putut ține legătura pe Adservio, alții au participat la cursuri online pe Zoom, unii au lucrat în Google Classroom, alții n-au reușit decât pe Whatsapp sau mail. Există elevi care vor chiar să ne vedem și în vacanță. Alții n-au răspuns nimic încă. Rămâne să îi convingem după vacanța de Paște că nouă chiar ne e dor de ei.

Din fericire, nu avem copii care nu au acces la educație online. Provocarea noastră este însă cum să îi determinăm pe toți să participe la cursurile online. Încă mai căutăm metode.

Importanța atelierelor Edu Networks, de integrare digitală livrate de Școala de Valori

Toți profesorii liceului nostru au participat la atelierele de integrare digitală ale Școlii de Valori. Pentru cei care lucrau în mod curent cu resurse online, nu a fost o problemă. Colegii care nu erau obișnuiți cu acest mod de lucru au cerut ajutor, fie din partea colegilor, fie s-au înscris la cursuri. Faptul că suntem o școală ce face parte din Edu Networks ne-a ajutat foarte mult în această perioadă. Atelierele de integrare digitală au fost exact ce ne trebuia. Profesorii s-au înscris la atelierele de integrare digitală din două motive:

1. pentru informație, cea mai importantă în această perioadă

2. pentru a face lucruri împreună la fel ca înainte de suspendarea cursurilor, pentru a ne păstra sentimentul că aparținem aceluiași grup, chiar dacă ne despart niște ecrane.

Și poate că acesta este unul dintre marile avantaje ale acestei perioade (dacă vrem să vedem și părțile pozitive): ne-am redescoperit familiile, dar, în același timp, ne-am readus aminte de ce suntem profesori – pentru că iubim copiii și pentru că ne simțim în largul nostru, împreună, în „cancelaria” noastră reală sau virtuală.

Fotografia de mai sus este de anul trecut și o reprezintă pe Adriana, la balul de absolvire a clasei a XII-a. Aceasta le transmite proaspeților absolvenți că profesorii îi așteaptă oricând la școală pe foștii elevi pentru a le povesti ce oameni minunați au devenit.

Redactor: Olimpia Nicolae