“Excepționalii” 2017 și “La Obiect”
Am ajuns a doua oară la Excepționalii și mi-am întrecut din nou toate limitele, am învățat fiind mirată de cât de mult pot învăța, am cunoscut alți oameni frumoși și am descoperit o nouă echipă. De data aceasta, eram împărțiți mai bine în regiune, Neamț, Vaslui și Bacău. Provocarea s-a repetat, proiect educațional pentru tinerii din comunitățile noastre.
Aveam deja o idee care mă provoca, pornită din revolta că la școală nu învățăm nimic despre societatea în care trăim. Nu înveți despre bani ori despre sistemul bancar, nu înveți nimic despre drepturi, obligații și domeniul juridic și nici despre administrarea orașului în care locuiești, despre stat și cum se conduce el. Împreună cu echipa, am creat o conferință numită ”La Obiect”, în care am vorbit tinerilor la obiect despre economie, politică și domeniul juridic.
Am avut o conferință în Bacău, una în Piatra Neamț și peste 100 de participanți. Proiectul s-a extins și către Târgu Mureș și eu țin neapărat ca până plec la facultate să mai organizez o conferință în Piatra. La Bacău ne-am reunit cu toții și înainte de conferință stăteam și discutam: “Oare chiar facem asta acum? E real? Asta e chiar proiectul nostru?”. A fost incredibilă mobilizarea tuturor și mai mult, interesul tinerilor pentru subiect.
În timpul pregătirilor pentru conferințe, eu am plecat la Strasbourg ca delegat de tineret din România la Consiliul Europei, o altă experiență care m-a marcat și m-a asigurat că deciziile pe care le-am luat în legătură cu viitorul meu sunt cele potrivite. Conferința ”La Obiect” din Piatra a fost ultimul eveniment pe care l-am organizat înainte de Bacalaureat, așa cum i-am promis mamei. Apoi am început să învăț serios pentru ”examenul maturității” care mi-a testat răbdarea și memoria mai mult decât cunoștințele din perioada liceului. Educația formală a funcționat, din fericire, pentru mine și asta se vede în rezultatele cu care se mândrește familia, faptul că am terminat liceul șefă de promoție și am luat 9,76 în bac.
Efortul depus ca să învăț a fost mare, dar nu se compară cu efortul pe care l-am depus ca să îmi dau seama ce vreau, încotro voi merge, ce fel de meserie vreau să am, cum vreau să fiu peste câteva zeci de ani. A fost o luptă între ceea ce am învățat la școală: mate, fizică, biologie, chimie și ceea ce învățam după școală: public speaking, debate (marea mea pasiune), leadership, dialog structurat, reprezentare, etc. Am ales să preiau înclinația mea spre materiile reale și să canalizez acest perfecționism către ceva palpabil: economie și să îmi urmez pasiunea pentru relații internaționale, politică, diplomație. Din acest motiv nu voi studia la Politehnică sau la Medicină așa cum spera o parte din familie și profesori, ci la ASE, la Relații Economice Internaționale.
Am din ce în ce mai multă încredere în deciziile mele și acum număr zilele pentru că sunt curioasă cum va arăta viața mea de student, împărțită, sper eu, între facultate și tot ceea ce fac extra, voluntariat, cursuri, dezbateri.
Un obiectiv pe termen lung este să folosesc acea picătură de noroc de la început și să-i învăț și pe cei din jurul meu ceea ce am învățat eu. Mi-aș dori ca tinerii să știe că există mereu o cale de mijloc, că au timp, mult timp și trebuie să profite la maximum de el. Pentru că au timp, își pot găsi marele vis și pot munci pentru el în cel mai serios și organizat mod posibil. Și, conform unei vorbe auzite la Excepționalii, “Dacă doare, înseamnă că înveți”. Așadar, n-ar trebui să renunțăm când vedem primul obstacol, abia atunci începe partea interesantă.
About The Author: Sdv-designer
More posts by sdv-designer