La început de noiembrie, 26 de elevi din proiectul Drum Sigur Carmeuse au participat la o tabără – antrenament pentru viața de adult. Am organizat tabăra Drum Sigur pentru a sărbători cei trei ani petrecuți împreună cu acești tineri și a ne apropia și mai mult de ei. Așadar, cum a fost? Îi dăm legătura lui Tiby, Project Manager Drum Sigur, cel care i-a însoțit pe participanți în toată această aventură a creșterii și maturizării. 

În ultimii 2 ani am tot umblat prin țară lucrând cu tineri din liceele tehnice și am ajuns să țin la ei ca la ai mei copii. Poate pare ciudat, dar la bază fiind om mai mult decât trainer, am înțeles că acești liceeni nu sunt nici cei mai slabi, nici cei mai buni. Sunt niște adolescenți faini, dornici să crească mari repede, să fie pragmatici și să nu se plângă dacă viața i-a lovit și i-a dărâmat la pământ; cred că undeva mă regăsesc și eu în atitudinea lor – când viața îți da lămâi, nu faci neapărat limonadă.

Pentru mine, Drum Sigur este proiectul de suflet și, deși am mai făcut această glumă, a fost exact ceea ce spune titlul – zeci de mii de kilometri între Câmpulung, Târgoviște, Fieni, Simeria și Galați, orașul în care locuiesc. Totuși, cred că dacă ar fi fost mai simplu nu aș fi apreciat căldura cu care eram așteptați când veneam la sesiunile de dezvoltare personală, nu aș fi apreciat cafeaua caldă oferită de cadrele didactice, încântate că cineva le oferă și acestor copii o șansă, nu aș fi apreciat poveștile cu care am rămas.

Inițial a fost doar un joc, apoi s-a transformat în ceva din ce în ce mai serios. Tinerii creșteau, au lăsat în urmă clasa a 10-a, apoi a 11-a; au trecut prin zeci de ateliere, au cunoscut traineri noi (și le mulțumesc tuturor!), au aflat povești de la mentori; au înțeles că suntem suma tuturor oamenilor din viață noastră, s-au deschis cu problemele lor, pentru care de multe ori nu voiau soluții, ci voiau doar să le împărtășească, pentru că s-au simțit în siguranță. Au trecut 2 ani în care adolescenții s-au transformat în tineri și au conștientizat că viața va veni peste ei.

De ce să nu facem o tabără? S-a auzit la un moment dat, anul trecut, și ideea mi s-a înrădăcinat în minte. Cum ar fi să aducem cele 2 clase de-a 12-a împreună, să se cunoască, să împărtășească și să învețe lucruri într-un mediu de tabără?

Susținuți de oamenii frumoși de la Carmeuse am pus în practică această idee, iar tăbăra s-a concretizat într-un început de noiembrie ce se anunța cu ploaie și vreme urâtă. Am fost foarte stresat de proiect – numeroase necunoscute, prea multe variabile -, însă am pornit mai departe cu încredere în echipa Drum Sigur.

Știți când s-a dus stresul? Nu în prima zi când i-am văzut cu bine ajunși, nu după ce am avut deschiderea și primele povești; nici când i-am văzut motivați de ideea de gamification sau implicați în îmbunătățirea și construirea Branului. Nu, în niciunul dintre aceste cazuri. Stresul s-a dus când ne-am deschis sufletele și am avut discuțiile de seară, pe tema familiei, și au realizat că fiecare le are pe ale lui, cu bune și mai puțin bune, iar autenticitatea e totul.

M-am bucurat și că au rezonat cu sesiunile despre bani, decizii, conflicte, că au înțeles că Eu-Adult e pasul următor în viața lor.

Am încheiat săptămâna cu o experiență de viață a unui invitat din Carmeuse, un foc de tabără, o horă și o sârbă, plus povești. Simbolul horei (cercul) îmi confirmă ceea ce simțeam – că am încheiat-o prieteni, cu drag să ne întâlnim din nou.

Ultima zi, vineri, a fost cu multe îmbrățișări – lucru mare la tehnic – cu mulțumiri, cuvinte frumoase, promisiuni, dar mai ales cu autenticitatea lacrimilor de bucurie că am reușit cu toții să fim unici și irepetabili. Am simțit cu adevărat ca am pus și eu o cărămidă la fundația acestor tineri adulți, că am lăsat o parte din sufletul meu la ei.

Cu drag,

Tiby

Tags: ,